O viață de criminal

Capitolul 12: Salvarea

Cand, aproape ajunsesem la sfarsitul padurii, ma intorc spre Maria. Aceasta a fost luata de acel om fara fata. Alergam dupa acesta. Era prea departe. Ma impiedic de o radacina de copac si cad in genunchi plangand. M-am sprijinit de copac ca sa ma ridic. Am luat-o pe urmele acestuia.

Am ajuns intr-o casa mare de inaltime, dar ingusta. Acel om fara chip statea cu mainile  pe mine. Am luat-o la fuga prin toata casa. El era tot dupa mine. M-am inchis intr-o camera. Acesta nu si-a dat seama ca am intrat acolo si a luat-o ot inainte. Eu imi spunem respirand greu:

-Bine, bine, nu-ti fie frica. este doar un om fara fata cu tentacule care a rapit-o pe Maria.

Sunt sigura ca a inchis-o undeva. Ma uitam spre dulap. L-am deschis si a cazut un schelet de om. Eu am tipat speriata dar imediat mi-am pus mainile la gura. M-am panicat si nu stiam unde sa ma ascund. Cineva incerca sa sparga usa. Atunci, am facut cel mai dezgustator lucru: sa ma ascund in dulapul plin cu scheleti. Am vazut acea persoana daramand usa. Inima imi batea atat de tare de imi era frica sa nu iasa din piept. Acea persoana se apropia de dulap stiam eu ca o sa vina si Jeff. Am crezut ca o sa mor. Dar, din fericire, auzi un zgomot. S-a luat dupa acesta si am rasuflat usurata. Am iesit din acel dulap si m-am dus in alta camera. Acolo, era ca un fel de cusca acoperita cu o patura prafuita. M-am tinut de nas si am dat jos patura. Acolo, am vazut-o pe Maria ranita. 

-Maria! Maria! Ce s-a intamplat cu tine?

ea mi-a raspuns apropiindu-se repede si atingand gratiile reci:

-Slenderman si Jeff ... ei au planuit toata asta. Trebuie sa aduci cheia .

-Unde este cheia aia? zic eu curioasa.

-Este la Jeff. spune ea cu capul in jos.

-Nu te teme. O sa te scot de aici. 

M-am dus si am cotrobait prin toate camerele. Intr-un sfarsit, il vad pe Jeff. Capcanele mele o sa tina. O sa dee cu capul de o scandura . Va cadea . Ii iau cheia, il incui acolo si plec. Asa sa si intamplat. Ma intorc la Maria . Descui poarta aia nesuferita. Aceasta iese si primesc o imbratisare calda. Eu ii zic:

-Bine, bine, ne imbratisam cand ajungem acasa. Acum trebuie sa fugim.

Am luat-o la goana din acea padure . Cand am ajuns inapoi la bloc, aceasta mi-a multumit de multe ori. Ba chiar mi-a facut si un ceai de fructe cu lamaie si zahar.