Contractul

Capitolul 6

     A doua zi Ayșe s-a întâlnit cu Miran la o cafenea.
— Mă bucur că ai putut veni și îmi pare rău pentru că ți-am dat mesaj la ora aia târzie. Sper că nu te-am deranjat.
— Ayșe, am fost foarte bucuros că mi-ai dat mesaj. După ce am plecat de la petrecere, am crezut că n-o s-o faci.
— Te-am chemat ca să mă ajuți să-l bag pe Ferhat în închisoare. Știu că sunteți rude și...
— Te ajut!
— Atât de repede accepți? De ce?
— Chiar dacă Ferhat este vărul meu asta nu înseamnă că nu am fost martor la ororile lui. Este un tiran.
— Îți mulțumesc!
— Este plăcerea mea să te salvez din ghearele monstrului.
     Fluturașii din stomacul lui Ayșe dădeau cu putere din aripioare.
Cum era posibil să fie rudă cu Ferhat? El este atât de calm și îi inspira încredere, iar Ferhat este atât de el, un barbar.

     După o oră și ceva, cei doi își iau la revedere. Ayșe era fericită că are un aliat și că nu trebuia să meargă la casa lui Ferhat.
     Un zgomot a atras-o pe Ayșe pe o stradă întunecată. O persoană, mai precis un om al străzii, era bătut.
Ayșe era îngrozită, dar nu-l putea lăsa așa. A luat un băț aflat lângă o pubelă și a început să țipe.
— Hei, lăsați-l în pace! Am sunat la poliție.
Nimic. De parcă acei tâlhari nu au auzit-o. Ea se apropie mai mult de ei.
— Am zis să-l lăsați în pace! spune Ayșe amenințând cu bățul.
    Cei trei tâlhari s-au îndreptat spre ea. Aveau pe fețe un zâmbet malefic și în mâini cuțite.
    Ayșe era speriată, dar nu voia să fugă. A rămas în același loc.
    Un singur lucru nu știa Ayșe, faptul că totul era înscenat.
    Un alt tip apare din spatele ei și îi pune un sac pe față, apoi o bagă într-o dubiță.

    Între timp, Ferhat era la birou când a primit un apel de la dușmanul său. Acel apel l-a înfuriat.
— Doruk, spune-mi tot ce știi, spune Ferhat.
     Doruk era mâna dreaptă și informatorul lui Ferhat. El știa fiecare lucru care se întâmpla în cartier. Putem spune că nimeni nu putea să respire fără ca Doruk să afle.
— Oamenii lui Kemal au răpit-o pe Ayșe. Din câte știu, Kemal a aflat de relația pe care ai avut-o cu ea.
— Știi unde se află?
— Nu, dar știu pe cineva care lucrează pentru el.

     Ferhat oprește în fața unui magazin. Intră val vârtej și îl lipește pe proprietar de perete.
    Proprietarul nu era așa cum și l-a imaginat. Era firav și speriat.
— Te rog nu-mi face rău!
— Unde este Kemal? Are ceva ce-mi aparține.
— Kemal?
— Chiar n-am chef te jocurile tale. Spune-mi unde este sau te fac una cu  peretele ăsta.
— S-ar putea să fie la depozitul părăsit. N-am mai vorbit cu el de luni. Te rog, nu-mi face rău!
— Scrie-mi adresa!

    O oră mai târziu Ferhat ajunge în fața depozitului. Era liniște. Știa că este o capcană.
    Ferhat a intrat și a fost imediat înconjurat de oamenii lui Kemal. Aceștia aveau armele îndreptate spre el.
— Ferhat, ce surpriză! spune Kemal.
— Am venit, m-ai prins, acum las-o să plece.
— Și unde ar mai fi distracția? Băieți, duceți-l la fată.

    Între timp Ayșe a fost adormită și legată de un stâlp.
    Kemal i-a făcut semn unuia dintre tâlhari să o trezească.
    Ayșe se trezește udă din cap până în picioare. Ferhat strângea de dinți, voia să-l distrugă pe cel care a aruncat acea găleată cu apă.