Contractul

Capitolul 18

Dimineața o surprinde pe Ayșe singură în pat. Aceasta se ridică instantaneu din pat și coboară la parter. Se calmează în momentul în care îl vede pe Ferhat pregătind micul dejun.

— N-ai idee cât m-am îngrijorat când am văzut că nu ești în pat cu mine.

— M-am trezit mai devreme să-ți pregătesc micul dejun.

— Observ. Miroase delicios.

— Sper să și guste la fel cum miroase.

— La ce oră ai ajuns aseară?

— Probabil târziu, nu m-am uitat la ceas.

— Și ce ați făcut mai exact?

— Nimic interesant. De ce îmi pui atâtea întrebări?

— Eram doar curioasă.

Parcă ceva se schimbase peste noapte. Dacă la cină râdeau, vorbeau și își făceau planuri, la micul dejun se întâmpla fix opusul. Ayșe se uita doar în farfuria ei și se juca cu o afină aflată pe clătita ei. Ferhat trimitea mesaje. Nu se priveau, nu vorbeau, se comportau din nou ca doi străini.

Nurten observă tensiunea dintre cei doi, așa că hotărăște să pornească televizorul. Acesta se deschide la știrile de dimineață. Uimită de ceea ce vede, Nurten scoate un sunet ascuțit și scapă telecomanda. Ayșe apare imediat lângă ea. Subiect despre care vorbea prezentatoare era despre un cadavru găsit la docuri.

— Astăzi de dimineață poliția a primit un pont anonim legat de un cadavru aflat la docuri. Persoana găsită este greu de identificat din cauza rănilor pe care le prezintă în zona feței. Poliția o să se folosească de amprentele acestuia pentru a-i afla identitatea. Rămâneți cu noi pentru mai multe detalii.

— Ferhat, ai cumva legatură cu asta ?

— Nu! De ce ai crede asta?

— Îți pot oferii un milion de motive. Sper că nu mă minți.

— O să pierdem avionul. Du-te și fă-ți bagajele.

— Niciodată nu pot avea o conversație serioasă cu tine. Să nu crezi că ai scăpat.

Ayșe se duce în dormitorul lor și se apucă să-și facă bagajul.

În timp ce își împacheta hainele, primește o notificare pe telefon. Era un mesaj de la un număr necunoscut. Mesajul conținea un videoclip realizat în urmă cu câteva ore, când Miran a fost aruncat în mare.
Ayșe era nervoasă. Se simțea trădată și mințită.
Aceasta se duce la soțul ei și îi aruncă telefonul.

— Ce este asta Ferhat? Ai zis că nu ai nicio implicație.

— Nu am spus asta. Ce vrei să-ți spun? L-am omorât pe Miran. Fericită? Deja știai cine sunt și ce fac. Nu te preface că m-ai întâlnit abia ieri.

— Nu mi-ai zis adevărul. Nu mi-ai zis de planurile tale. Aseară ai plecat și m-ai lăsat cu ochii în soare.

— Și dacă îți spuneam, crezi că s-ar fi schimbat ceva?

— Peste două ore o să vin să-mi fac bagajul. Nu vreau să fii aici și vreau să divorțăm.

Rănită, Ayșe merge și se confesează lui Hayat. În momentul ăsta chiar avea nevoie să fie ascultată.

— Și pe tine ce te-a deranjat? Că l-a omorât pe Miran? Aveai cumva sentimente pentru el? Să nu uităm că te-a rănit. Deci Ferhat avea tot dreptul să se răzbune.

— Nu este vorba de asta. Simt că nu are încredere în mine. Simt că nu suntem amândoi în relația asta. Trebuia să vorbească și cu mine, să mă consulte, nu știu. Vreau să simt că însemn ceva pentru el și că, orice s-ar întâmpla, el nu se va ascunde de mine.

— Și de ce nu i-ai zis aceste lucruri?

— Era atât de indiferent. M-a făcut să mă simt un nimeni.

— Chiar vrei să te muți și să divorțezi de el? Adică ați trecut prin mai multe rele.

— Nu, nu vreau să fac asta. Am spus asta la nervi.

— Sfatul meu este să mergi acasă și să vorbești cu el.

Ayșe îi ascultă sfatul și face întocmai cum i-a zis Hayat.
În dormitor în găsește pe Ferhat. Era fericită că nu a ascultat-o.

— Îmi pare rău!

— Și mie. Nu trebuia să mă enervez pe tine, dar simțeam că m-ai înjunghiat pe la spate. Nu știu cum să descriu mai exact sentimentul.

— Am crezut că o să mă oprești și că o să mă convingi să-i dau drumul sau ceva de genu.

— Ferhat, degeaba aș fi făcut aceste lucruri, fiindcă tu știi cel mai bine ce este, de fapt, de făcut.

— Deci ne-am împăcat?

— Da!

Ferhat se apropie de ea și o sărută.