Contractul

Capitolul 13

     Miran s-a ținut de cuvânt și după câteva zile Ayșe a primit un mesaj cu o adresă și o oră.
     O parte din ea nu mai voia să participe la acest plan, dar cealaltă tânjea după răzbunare.
— Ce ar trebui să fac? își spune Ayșe.
— Ai spus ceva?
— Nu, nimic.
— Bun, atunci îți spun eu. De acum înainte vreau ca tu să îmi pregătești micul dejun.
— Poftim? De ce aș face asta când ai putea s-o faci singur?
— Să îți reamintesc că ești soția mea acum? Sau de paragraful 6 din contract?
— Al naibii contract! spune Ayșe atât cât să audă numai ea.
— Încă aștept...
— Așteaptă mult și bine. Eu mă duc la baie.
    Telefonul Ayșei începu să vibreze în ultimul hal. Era Miran. Voia să știe dacă a făcut rost de ceva împotriva lui Ferhat.
   Aflată sub presiune, Ayșe se duce în biroul lui Ferhat. Ușa nu era păzită, deci nu avea de ce să-și facă griji.
   Începe să cerceteze toate dosarele aflate în sertare sau pe birou. Inima îi bătea cu putere. Știa ce o să se întâmple dacă o să fie prinsă.
   După câteva minute găsește un document semnat de Ferhat. În document era precizată o achiziție de armament.
    Idiotul ăsta doar nu vrea să asasineze lumea.

    Ayșe ia dosarul și iese grăbită din birou.
— Da, sigur. Astăzi la ora 15:00. Abia aștept să fac afaceri cu tine, glasul lui Ferhat se aude din capătul scărilor.
    Calm, calm, n-o să se întâmple nimic, își spune Ayșe în gând.
     Aceasta ascunde dosarul la spate, sub tricou și îl acoperă cu părul ei lung. Își îndreaptă spatele și merge la scări.
— Ce cauți tu aici? o întreabă Ferhat.
— Ți-am zis că o să mă duc la baie.
— Și ai venit la cea de la etaj? De ce nu te-ai dus la cea de la parter?
— Chiar trebuie să-ți explic de ce am vrut aici? Ești prea sufocant.
— Te comporți foarte ciudat. Mai ciudat decât de obicei. Este totul ok?
— Wow, tu chiar îți joci bine rolul de soț. Nu trebuie să te comporți așa. Eu am plecat.
    
     După ce s-a asigurat că nu este urmărită, Ayșe se îndreaptă spre adresa trimisă de Miran.
      Pentru câteva secunde a crezut că nu a urmat indicațiile GPS-ului și poate a luat-o pe un drum greșit. Nu știa de ce Miran a ales acest loc. Era o casă părăsită în mijlocul pustietății.
        Miran se afla deja la acea casă. Abia aștepta să vadă ce i-a adus Ayșe împotriva vărului lui.
— De ce ai vrut să ne vedem aici?
— Este mai sigur. Ferhat n-o să ne găsească în veci.
— Ești paranoic. Ferhat nu este chiar atât de nebun.
— Ce mi-ai adus?
— Am găsit un dosar în care era menționat un schimb. Ferhat o să bage în țară tone de arme periculoase. Și l-am auzit vorbind cu cineva la telefon. Au stabilit ca la ora 15:00 să se vadă, dar nu știu locația.
— Ayșe, ai făcut o treabă minunată. Îmi pare rău că trebuie să-ți fac asta.
— Poftim? Despre ce vorbești?
— Mă refeream la soțul tău. O să ajungă la închisoare.
— Mai bine aș pleca. Locul ăsta îmi dă fiori.
— Și mie. Înainte să pleci, aș vrea dosarul.
— Sigur. Am și uitat.
     Ayșe ia dosarul de pe scaunul pasagerului și i-l înmânează lui Miran.
     Acesta o trage mai aproape de el. Ca într-o îmbrățișare. Ayșe este bulversată. Nu știe cum să reacționeze.
— Miran...ce faci?
— Nu-ți face iluzii, păpușă.
     În secunda următoare, Miran îi înfinge un ac în gât. Soluția din seringă o face pe Ayșe să-și piardă conștiința.