Contractul

Capitolul 16

      Câteva zile mai târziu, Ayșe rămâne șocată de ceea ce vede. În fața ei se afla Ferhat. Câteva lacrimi de bucurie îi apăruse pe față. Cuprinsă de fericire, aceasta îi sare în brațe și îl sărută. Imediat, după ce realizase ce făcuse, se retrage și se cuibărește în patul ei. Nu trebuia să facă asta, nu știa dacă și el simte la fel. Regreta.

— Așa se comportă o soție cu soțul ei. Oficial, ăsta o să fie salutul nostru de dimineață, dar parcă lipsește ceva.

    Ferhat se apropie de Ayșe și se repezește asupra buzelor ei. Acesta o sărută lacom, cu foame. Îi plăcea modul în care corpul ei îi răspunde. Ayșe îl trage mai aproape, adâncind și mai mult sărutul. Între ei nu mai exista nicio distanță.

    După minute bune, Ferhat pune capăt sărutului. Ayșe se uită nedumerită la el.

— Mă înnebunești! Mă tachinezi. Oricât de mult mi-ar plăcea să continuăm acest sărut, nu ar fi de ajuns pentru mine și tu știi foarte bine.

     Ayșe începu să râdă. Pe fața lui Ferhat se citea frustrarea. Acesta își trece o mână prin păr și oftează.

— Știi că poți închide oricând ușa.

— Femeie, nu mă tenta. Asistentele mă vor acuza de sechestru, fiindcă n-o să mai deschid niciodată ușa dacă apuc s-o închid.

— Ferhat, spune aceasta pe un ton serios, îmi pare rău. Ai avut dreptate în privința lui Miran. Trebuia să te ascult.

— Nu-ți face griji în privința asta. Totul o să fie bine. Știi la ce m-am gândit? După ce se termină toată nebunia asta, ar trebui să mergem în luna de miere.

— Sună grozav! Când o să fim externați?

— Astăzi, dacă vrei.

— Nu cred că o să te lase doctorul. Nu te-ai recuperat complet.

— Deja am vorbit cu el. Cam ăsta este și motivul pentru care am venit la tine. Ai 20 de minute să te pregătești sau te pot ajuta eu, dacă vrei.

— Ferhat...

     În pragul ușii era Doruk. Știa că intervenția lui este într-un moment nepotrivit, dar avea vești foarte importante.

— Eu o să plec. Te las să te pregătești. A, da. era să uit. Și eu.

— Și tu ce?

— Și eu te iubesc!

— Stai, ai auzit ce am spus atunci? Ferhat, întoarce-te!

     Ferhat zâmbea în sinea lui. În sfârșit era împreună cu Ayșe.

— Scuze pentru asta, dar am ceva important.

— Ce s-a întâmplat?

— L-am găsit pe Miran.

— Diseară o să-i facem o vizită. Să nu-l scăpați din vizor.

— Și Ayșe?

— Ea nu trebuie să afle nimic.