Contractul

Capitolul 15

Ferhat reușește să spargă ușa. Printre flăcări putea s-o vadă pe Ayșe. Capul ei era aplecat într-o parte. Nu părea să dea semne de viață.
Nici n-a mai stat pe gânduri și acesta a mers prin foc pentru a-și salva soția.
Focul îi ardea hainele și pielea. Plămânii lui erau "inundați" în fum. Simțea cum îl lasă puterile.
Gândul că trebuia s-o salveze pe Ayșe îi dădea putere. Acesta ajunge la scaunul de care era legată.

— Totul o să fie bine. Rezistă.

După câteva minute Ferhat iese cu Ayșe din văgăună. Azat se repedă să-l ajute.

— Ambulanță o să ajungă în câteva minute.

— Nu avem câteva minute. Trebuie s-o salvăm. Acum!!

Ferhat o întinde pe jos pe Ayșe și îi verifică pulsul. Era slab.

Câteva ore mai târziu Ayșe se trezește în salonul unui spital. Observă perfuzia care era atașată de ea și o scoate. Voia să se ridice, dar totul corpul ei se opunea din cauza durerii. Nu-și aducea aminte ce i se întâmplase sau ce căuta în spital.

— Domnișoară, ce faceți? Stați întinsă, spune o asistentă care tocmai intrase în cameră.

— Cum am ajuns aici?

— Nu prea știu detaliile. Ați fost internată împreună cu soțul dumneavoastră.

— Ferhat? Unde este? Vreau să-l văd.

— În curând, dar mai întâi trebuie să vă faceți bine.

— Am spus că vreau să-mi văd soțul, așa că duceți-mă la el!!!

Asistenta, știind că nu are nicio șansă s-o calmeze pe Ayșe, o conduce în salonul în care se afla Ferhat.
La ușa acestuia se afla Doruk. Acesta era surprinsă s-o vadă pe Ayșe.

— Ce faci aici? Du-te în salonul tău și odihnește-te.

— Sunt bine. Am venit să-l văd pe Ferhat.

— Nu se poate.

— Ba da, se poate, doar că trebuie să te dai la o parte.

— Este inconștient.

— Poftim? Ce s-a întamplat?

— Tu nu-ți amintești absolut nimic?

— Nu...Eu sunt de vină pentru asta?

— Lui Ferhat i s-a părut ciudat modul în care te-ai comport și te-a verificat. Te-a găsit cu ajutorul dispozitivului de urmărire pe care ți l-a implantat după faza cu răpirea. Când a ajuns la locul în care te aflai, casa era în flăcări. El a intrat după tine fără să se gândească de două ori și a reușit să te scoată. A încercat să te resusciteze, deoarece aveai pulsul foarte slab, apoi și-a pierdut cunoștința.

Ayșe începe să-și aducă aminte de ziua aceea și știe cine este responsabil pentru cele întâmplate.

— Miran! El este cel care a făcut asta.

— Știm, ne-am dat seama.

Doruk se dă la o parte și o lasă pe Ayșe să intre în cameră. Acolo era. Înconjurat de aparate, cu o mască de oxigen pe față și întins în pat.

Ayșe își împinge scaunul cu rotile mai aproape de Ferhat și îi ia mâna.

— Probabil nu-ți dai seama ce se întâmplă sau nu mă auzi, dar vreau să-ți spun că îmi pare rău! Ai avut dreptate, nu trebuia să mă încred în el. Adevărul este că am vrut să te închid pentru totdeauna, voiam să-ți demonstrez că mă țin mereu de cuvânt, dar...m-am îndrăgostit din nou de tine. Mi-am dat seama că nu ești și totuși m-am lăsat influențată de MIran. Știu că asta nu este o scuză și că trebuia să te ascult. Mă gândesc că totul era mai bine dacă nu ne-am fi cunoscut sau dacă nu aș fi apărut atunci în camera ta. Poate astăzi nu erai în spital. Îmi doresc din tot sufletul să te trezești. Te iubesc!