Contractul

Capitolul 14

— Femeia asta clar ascunde ceva de mine. Îți spun Doruk, astăzi s-a comportat foarte ciudat.
— Omule, asta spui mereu. Totuși, tind să cred că îți place mult de tot fata asta.
— E nevasta mea, sunt obligat s-o fac.
— Da, sigur. Fă ce știi tu cel mai bine. Urmărește-o.
— N-o să fac asta. Din partea mea poate să fi fugit cu unu în Canada.
— Mai spuneți asta până te crezi. Eu nu mai pot să stau. Spre deosebire de tine, am treabă.
— Nurten, ai idee unde este Ayșe?
— Nu domnule. Dar a plecat foarte grăbită.
— Mersi. Poți să-ți iei liber restul zilei.
— Vă mulțumesc domnule!
      Ferhat a început să se plimbe dintr-un colț în altu al camerei. Nu știa ce îi mai putea trece prin cap Ayșei.
       Într-un moment de gândire și-a amintit că l-a pus pe Doruk să-i instaleze un mini localizator în telefon.
        Telefonul arăta că Ayșe se afla în pădurea İbradı. I s-a părut ciudat acest lucru.

         Între timp, Ayșe reușise să se trezească. Avea mâinile și picioarele legate de un scaun.
— Prințesa s-a trezit.
— Miran, de ce faci asta? Cu ce ți-am greșit?
— Încă nu te-ai prins? Creier nu prea ai, dar cu siguranță ești drăguță. Acum știu de ce Ferhat s-a căsătorit cu tine.
— Te rog, dezleagă-mă. Mă dor încheieturile. Promit că n-o să spun la nimeni.
— Și tu chiar crezi că o să fac asta? Doar pentru că m-ai rugat frumos? Uiți că Ferhat provine dintr-o familie de oameni periculoși? Ce te face să crezi că eu sunt diferit? Dacă unchiul meu nu-i lăsa "afacerea" incompetentului de Ferhat, acum nu eram nevoi să te omor.
— Nici acum nu trebuie. Fac ce vrei.
— Ești amuzantă. Mă faci să râd. Deja mi-ai oferit ce am avut nevoie. Chiar îmi pare rău că fac asta. Dacă ne cunoșteam mai devreme poate acum eram împreună.
      Miran scoate un chibrit pe care îl aprinde.
— Miran...nu...
— Promit că n-o să te las singură. O să-i ai pe mami și pe tati lângă tine.
     Chibritul atinge podeaua. Totul se aprinde instant. Flăcările încep să se împrăștie în juriul Ayșei.

— Haide Azat, mai repede.
— Domnule, deja merg cu o viteză destul de mare. Doar nu vreți să fim trași pe dreapta de către poliție.
— Fix de asta nu-mi pasă. Accelerează!
     Ferhat era disperat. Punctul roșu care îi indica unde era Ayșe dispăruse. Nu știa dacă mai era acolo sau i se întâmplase ceva.
— Chiar trebuie să te învăț să conduci? Apasă accelerația aia odată.
      Șoferul știa că nu este bine să-l enerveze pe Ferhat. A apăsat pe pedala de accelerația până la podea. Ceilalți participanți în trafic au început să claxoneze și să înjure.
       După câteva minute, șoferul oprește în fața pădurii. Un fum negru se înălța spre cer.
— Mergi spre fum.

     Mașina a oprit în fața unei case care ardea. Ferhat i-a zărit imediat mașina Ayșei. Știa că este acolo.
     Înăuntru, Ayșe rămânea fără oxigen. Simțea cum se sufocă.