Contractul

Capitolul 7

— Trezirea! spune Kemal.
— Ce se întâmplă?
— O să-ți explice iubițelul tău.
— Poftim? Ayșe se uita încruntată spre Fehat.
— Dă-i drumul. Nu o implica în lupta noastră.
— Cred că e cam târziu acum, dragă Ferhat. Spune Ayșe nervoasă.
Kemal se îndreptă spre Ayșe în timp ce își scotea pistolul de la spate. În mai puțin de câteva secunde acesta era îndreptat spre tâmpla lui Ayșe.
— Kemal! Strigă Ferhat nervos.
— Oh, deci chiar ții la cineva. Se pare că am găsit punctul sensibil al marelui Ferhat Aktaș.
Ferhat o privea pe Ayșe. Era speriată. Cine nu ar fi dacă ar avea un pistol gata să fie declanșat în orice clipă.
— Ia-mă pe mine în locul ei. Spune Ferhat într-un final.
Kemal rămâne surprins pentru câteva momente. Ferhat le face semn oamenilor lui să se retragă. Își lasă arma jos iar doi din oamenii lui Kemal îl imobilizează imediat.
Ayșe este eliberată și condusă spre ieșire. În timp ce trecea pe lângă Ferhat îi șoptește ceva și pleacă.

Au trecut mai bine de 30 de minute de când Ferhat a fost luat de Kemal.
— Trebuie să îl salvăm pe șefu. Nu avem timp de pierdut.
— Vin cu voi. Intervine Ayșe.
Toți au început să râdă.
— Tu? Din cauza ta s-a lăsat prins. Ce ai putea tu să faci?
— Ascultă bine matahală, cu cât stăm mai mult aici cu atât mai scurtă devine viața șefului tău.
Nimeni nu mai spune nimic.
— Deci cum o să îl găsim? Întreabă aceasta curioasă.
— Crezi că șeful e prost? Bineînțeles că mereu are un plan. Avem locația mașinii cu care a fost luat.
Ayșe oftează ușurată. Oare de ce s-ar mai îngrijora în privința lui, doar e Ferhat, marele mafiot din oraș. Ea și oamenii lui Ferhat pornesc pe urmele lui Kemal.

Între timp Ferhat ajunge la marginea orașului, într-o casă destul de veche. Aici este dus în subsol, legat și lovit de unul din oamenii lui Kemal.
— Asta e tot ce poți? Spune Ferhat rânjind la cel ce lovea. Lovești mai rău ca o fată.
Furios, omul lui Kemal scoate arma și o îndreaptă spre Ferhat.
— Oprește-te! țipă Kemal din capătul scărilor.
— Credeam că îl vrei mort.
— Normal că îl vreau mort Mert, dar nu dintr-o singură mișcare. Trebuie să fie o moarte chinuitoare. Poți pleca, mă ocup eu de el.
Mert dă din cap afirmativ și pleacă.
— În sfârșit, după atâția ani vei suferi la fel de mult cum am suferit și eu.
— Încă n-ai trecut peste? Era o simplă afacere.
— O simplă afacere? Mi-ai distrus singura portiță spre succes.
— Nu-i vina mea că nu ești făcut pentru asemenea lucruri.
Nervos apucă un cuțit de pe raftul unui dulap și îl înfinge în abdomenul lui Ferhat.
Acesta se abținea să nu țipe fiind luat prin surprindere așa că strânge din dinți. Mai primește câteva lovituri de la Kemal care îl lasă cu vânătăi.
— Acum nu mai ești atât de bărbat, nu? îi spune Kemal în timp ce apasă cu degetul pe rana făcută în abdomen.
— O să te omor! reușește să spună Ferhat.
Kemal a început să râdă. Îl amuza faptul că Ferhat mai avea tupeul să-l amenințe având în vedere starea lui.
— Ai vrea tu! O să putrezești în Iad.
Se săturase de toată șarada asta. Era timpul să treacă la fapte. Îi place să-l vadă pe Ferhat în chinuri, dar gândul că l-ar putea omorî și toți mafioții din lume ar afla despre asta îl încânta prea tare.
Era pe punctul de-al împușca când a auzit niște zgomote venind de sus. Kemal iese din subsol și este uimit de ceea ce vede. Oamenii lui Ferhat au dat buzna și i-au împușcat aliații. Toți erau pe jos, corpurile lor fiind făcute praf de către gloanțe.
Ayșe era și ea prezentă. Era în stare de șoc din cauza scenei la care a fost martoră, dar nu putea să arate asta, nu era momentul și nici locul potrivit.
Kemal a fost încolțit, nu mai avea cale de scăpare. și imediat interogat. După ce aude unde este ținut Ferhat, Ayșe nici nu mai stă pe gânduri. Fuge la el și când îl vede îi vine să plângă. Uitase de ura pe care i-o purta, acum era îngrijorată că o să-l piardă.