Contractul

Capitolul 8

— Ce cauți tu aici? Cine ți-a dat voie să vii aici?
— Am venit pentru că așa am vrut. Acum taci din gura și hai să te scoatem de aici.
     Ayșe îl dezgleagă pe Ferhat și vrea să îl ajute, dar o refuză. După ce face doi pași spre ieșire, acesta își pierde echilibrul, dar apucă să se sprijine de balustradă
— Nu te mai încăpățâna atâta și lasă-mă să te ajut.
     Ferhat nu mai comentează și acceptă ajutorul oferit de Ayșe.
     Chiar dacă era un moment nepotrivit, Ayșe nu-și putea lua ochii de la el. În sinea ei era foarte recunoscător că este teafăr.
     După ce ies din subsol, pe fața lui Ferhat apare un zâmbet larg. Kemal, persoana care în urmă cu câteva minute voia să-l împuște, era acum în genunchi și cu pistolet îndreptate spre el. Spre deosebire de Kemal, Ferhat nu se joacă cu prada, ci o atacă direct. Acesta ia un pistol din mâna unui om de-a lui și îl împușcă.
— Să faceți curat înainte să plecați, le ordonă Ferhat.
    Ayșe era din nou speriată. I se făcuse frică. Se gândea că același lucru pe care Ferhat i l-a făcut lui Kemal, i-ar putea face și ei fără să clipească.
    Câteva clipe mai târziu, după ce ies din casă, Ferhat leșină. Atunci Ayșe a observat că era rănit. A început să preseze rana. Sângele era acum pe mâinile ei.
— Ajutor! Ajutor! Chemați ambulanța! Ferhat este rănit! Grăbiți-vă! strigă Ayșe disperată.
     Doruk își face apariția și scoate telefonul.
     În scurt își face apariția o salvare. Ferhat este pus pe targă și transportat la spital împreună cu Ayșe și Doruk.

     Câteva minute mai târziu, cei trei ajung la spital. La intrarea spitalului au fost întâmpinați de un doctor.
— Duceți-l imediat în sala de operație, țipă doctorul la două asistente imediat după ce Ferhat este dat din ambulanță. Băiatul ăsta și-o caută cu lumânarea, îi spune lui Doruk.
      Doruk și Ayșe sunt conduși în sala de așteptare. Ayșe află că doctorul l-a ajutat de multe ori pe Ferhat, dar și pe alții care activau în același domeniu ca și Ferhat.
      Ayșe a început să se plimbe dintr-un colț în altu al camerei. Nu știa nimic de Ferhat de ore bune. Simțea cum ziua asta nu se mai termină.
     După un timp, domnul doctor vine în sala în care se aflau cei doi.
— Acum este stabil. A pierdut mult sânge, dar am reușit să-l stabilim. Are nevoie de multă odihnă, dar puteți în salon cu el dacă vreți.
— Ayșe, ar trebui să te duci, o îndeamnă Doruk. Eu am câteva chestii de rezolvat.
     Doruk îi mulțumește domnului doctor și pleacă. Ayșe este condusă în camera lui Ferhat. Aceasta se așează pe un fotoliu aflat în lângă pat.
     Nu putea să ignore faptul că era atât de liniștit. Aceasta își plimbă degetul pe fața lui. Chiar dacă avea fața plină de vânătăi, asta nu-l făcea urât, ci mai frumos decât era.

     Ferhat se trezește și realizează că este la spital. Se uită în jur și o vede pe Ayșe dormind lângă el pe un fotoliu. Atunci vede că mâna lui este prinsă de a ei. Se desprinde ușor de ea, își scoate acul perfuziei și se ridică din pat. Se apropie de Ayșe, o privea cum dormea. Chipul ei aproape că se vedea printre părul lăsat pe fața ei. Își întinde mâna spre ea și îi dă ușor, la o parte, firele jucăușe de pe față. Acum îi putea observa chipul, era unul liniștt, angelic.
     Ferhat își ia telefonul aflat pe măsuța de langă pat și dă repede un mesaj. Imediat simte că e privit. Era Ayșe și se trezise.
— Ce crezi că faci? Pune-te înapoi în pat.
— Sunt bine. Vom pleca de aici în câteva ore.
— Nu te las să pleci. Tocmai ce ai fost înjunghiat.
— Nu-ți face griji iubire, sunt mai rezistent decât arăt.