Contractul

Capitolul 11

    Dimineața, Ayșe aude niște voci foarte cunoscute în sufragerie. Coboară și acolo îl vede pe Ferhat împreună cu părinții ei. În mână avea contractul.
    Oare ce mai pune la cale acum?
— Te rog să ai grijă de ea, îi spune Murat lui Ferhat.
— Nu vă faceți griji pentru asta.
    Grijă de ea? Adică de mine? Ce, Doamne iartă-mă, au mai făcut de data asta?
— Neața, ce se întâmplă? spune Ayșe.
— Draga mea, de ce nu ne-ai zis de relația ta cu Ferhat? o întreabă mama ei.
    Ayșe rămâne blocată pentru câteva secunde. Apoi se uită la Ferhat, acesta zâmbea.
    Șobolanul...
    Ferhat se apropie de ea și se pune în genunchi. Din buzunarul sacoului scoate o cutiuță neagră.
— Draga mea Ayșe, vrei să mă faci cel mai fericit bărbat și să te căsătorești cu mine?
     Ayșe voia să-i arunce cutiuța și să-l lovească.
— Dacă accepți, rup contractul, îi șoptește Ferhat.
    Ayșe se uită la părinții ei. Erau emoționați de acest moment.
    A stat să se gândească la ce își dorește. Nu voia să-i rămână datoare lui Ferhat pentru toată viața, voia să se facă avocat și, cu siguranță, nu voia ca părinții ei să se chinuie pentru nimic. În plus, în câteva zile începea facultatea și nu trebuia să petreacă timp cu el.
— Da, accept!
     Părinții ei încep să aclame. Ferhat îi pune inelul pe deget, apoi o ia în brațe.
— O să mi-o plătești, îi șoptește Ayșe. Abia aștept să te văd după gratii.
— Visează în continuare, păpușă.

     Tot în acea zi, Ayșe se mută în casa lui Ferhat.
— Am uitat să menționez. Nu te duci la Harvard, o avertizează Ferhat.
— Nici să nu îndrăznești să-mi interzici una ca asta. N-ai niciun drept să iei decizii în locul meu.
— În calitate de viitor soț cred că am. Prioritățile tale se vor schimba imediat după ce ne căsătorim.
     Ferhat începe să facă câțiva pași spre Ayșe, însă ea face câțiva înapoi, până se lipește de un perete. Pe fața lui Ferhat apare un zâmbet destul de sugestiv, nu ascundea dorința pe care o avea.
     Acesta se apropie de ea și o încolțește. Inima Ayșei bătea cu putere și respirația ei deveni mai greoaie. Ferhat se apropie de urechea ei și îi șoptește:
— Știu că și tu mă vrei, apoi se îndepărtează. Rămâne cum am stabilit. A, da, camera ta este pregătită.
— Cameră? Ce cameră?
— Relaxează-te. Oricât de mult m-ai dori, trebuie să respectăm tradiția, așa că o să dormi în altă cameră. Dar după nuntă...
     Nu mai avea rost să continue, Ayșe știa clar la ce să se aștepte.
     Cum am intrat în situația asta? Te rog Doamne ca toate acestea să fie doar un coșmar și mâine când o să mă trezesc totul să fie ca înainte.
    
     Ei bine, nu a fost așa, ba din contră, în dimineața următoare a fost trezită de niște zgomote. Abia câteva secunde mai târziu realizează de unde vin acele zgomote. Când vrea să arunce o privire pe geam, un ciocănit în ușă o face să tresare.
— Pleacă Ferhat. Nu vreau să vorbesc cu tine.
     Degeaba, bătăile în ușă nu se opresc.
     Nervosă, deschide ușa.
— Hayat?
— Ayșe, cât mă bucur să te văd!
— Ce cauți aici? Scuze, nu trebuia să întreb asta dar...
— Știu. Nurfen mi-a spus că ai întrebat de mine. Am fost concediată după ce tu și Ferhat v-ați despărțit.
— Nesuferitul!
— Nu-l învinovățesc pentru asta. Mi-a aranjat un loc de muncă la fel de bun.
— Dar de ce te-a dat afară? Nu înțeleg.
— Singurul motiv a fost că...

— Ce faceți voi două aici? Hayat?
Ferhat se uită încruntat la ea.
— Domnule Ferhat, îmi cer scuze. Vom pleca imediat ce Ayșe se schimbă.
— Despre ce vorbiți voi doi? Ce se întâmplă?
— Iubito, azi ne căsătorim.
    Ayșe rămâne neclintită preț de câteva secunde după care se întoarce în camera ei și se uită pe geam.
— La naiba cu asta Ferhat! Nu crezi că totul se întâmplă prea repede?
— Cu cât mai repede cu atât mai bine. Părinții tăi vor fi fericiți, nu crezi?
     Ayșe nu mai spune nimic. Ferhat era un ticălos. Regreta tot ce făcuse tatăl ei, dar ținea la fericirea lor și trebuia să îi ajute. 
— Ai 3 ore la dispoziție, Ayșe. Nu mă face să te aștept.
    Ferhat pleacă.
    Ticălosule, bastardule...
    Hayat îi povestește motivul venirii ei.

    La scurt timp, cele două urcă într-o mașină pregătită de Ferhat, care le duce la cel mai sofisticat magazin de rochii. Aici sunt întâmpinate de o angajată.
— Ce-ați dori să probați?
     Ayșe nu era deloc încântată de această idee.
— Cele mai vândute modele, îi spune Hayat angajatei. Încearcă să zâmbești. La noapte te măriți.
— La noapte mor. O să joci la înmormântarea mea, nu la nuntă.
     Hayat voia să adauge ceva, dar prezența angajatei le întrerupe. Ayșe avea de probat rochii din toate stilurile. Doar la vederea mormanului alb de rochii pe care angajata le adusese, aceasta începu să ofteze și să-și dea ochii peste cap.
     Ferhat nu meriți acest efort.

    Cumpărăturile pentru nuntă nu au durat mult. Ayșe a ales o rochie stil prințesă, niște pantofi cu pietricele și o diademă.
     Cele două s-au întors acasă și au început să se aranjeze. Mai aveau o oră la dispoziție, așa că trebuiau să se grăbească.
      Hayat a fost cea care a aranjat-o. Machiajul a fost unul simplu, iar părul i l-a făcut într-un coc.