Contractul

Prolog

Astăzi era o zi plină de fericire pentru Ayșe.
Tocmai primise un mail de acceptare de la cea mai prestigioasă universitate din lume, adică Harvard.
Entuziasmată de vestea pe care a primit-o, Ayșe se duce la părinții ei, care se aflau în bucătărie.
— Am intrat la Harvard!
— Felicitări! Fetița noastră o să fie avocat.
Aceștia o iau în brațe și o pupă. Chiar dacă erau fericiți pentru ea, în inima lor se afla o mare durere.
— Gata, gata! Trebuie să mă duc la Cemre și să-i dau vestea, apoi cred că o să ieșim în oraș și o să sărbătorim, spune Ayșe.
— Bine, du-te! îi răspunde mama ei.
După ce a părăsit camera, Pelin, mama Ayșei, deveni nervoasă.
— Ce-o să ne facem? Fiica noastră nu știe că nu mai avem magazinul și acum a intrat la Harvard. N-o putem dezamăgi, trebuie să găsim o soluție.
Murat se uită în jos, nu-și putea privi soția. Simțea că a dezamăgit această familie. El era bărbatul, el trebuia să găsească o soluție.
Acesta s-a ridicat de la masă și a plecat.
Gândul că nu avea cum să-și întrețină familia și că din cauza lui au pierdut magazinul îl distrugea.
Pașii l-au condus în fața casei lui Ferhat Aktaș, cel mai periculos om din Turcia.
Doi bărbați l-au condus în biroul lui Ferhat.
— Domnule Murat, nu credeam că o să vă mai văd după ce ați pierdut magazinul. Cu ce ocazie pe aici? Îi spune Ferhat pe un ton batjocoritor.
— Am o problemă și doar tu mă poți ajuta s-o rezolv. Am nevoie de bani. Vezi, fiica mea...
— Nu vreau să aud alte detalii. Nu-mi pasă de fiica ta. Acum, spune-mi ce sumă vrei.
— 50.000 de lire cred că ar fi de-ajuns.
– 50k? Și cum ai de gând să mi dai înapoi?
— Muncesc pentru tine. Orice.
Ferhat a stat câteva secunde pe gânduri. Cu ce îl putea ajuta oare un om bătrân ca Murat?
— Mie îmi convine. Nu refuz niciodată o persoană care este dispusă să muncească pe gratis pentru mine. Deși...banii nu se fac ușor. Fiica ta o să mi returneze, cu tot cu dobândă.
Ferhat pocni din degete și o valiză plină cu bani, împreună cu un contract erau aduse în cameră.
Fără să se gândească prea mult, Murat semnează contractul.
Era fericit că a reușit să obțină banii pentru fiica lui, dar și trist fiindcă ea o să fie nevoită să-i dea înapoi.