Contractul

Capitolul 10

În urmă cu doi ani

— Ferhat, ghici ce? Am primit jobul.
— Serios? Cât mă bucur pentru tine.
Ferhat o ia în brațe și se învârte ușor cu ea.
Ayșe primise un post pentru a ajuta la niște cazuri la o procuratură din oraș. Un vechi prieten de-al tatălui ei o recomandase. Avea nevoie de postul ăsta pentru a putea fi acceptată la Harvard pe viitor. Ăsta era visul ei.

Mai târziu cei doi merg să sărbătorească într-un local mic aproape de un parc de distracții. Cei doi comandă un meniu simplu.
— Ce-ai zice dacă după ce terminăm aici, am merge în parcul de lângă, sugerează Ferhat.
Ayșe acceptă bucuroasă.
Zis și făcut. După ce termină de mâncat,plătesc și se îndreaptă spre parc.
Ayșe a fost atrasă de roata mare ce scotea parcul în evidență.
— Vrei să ne urcăm în ea?
Lui Ayșe îi sclipeau ochii de fericire. Mereu a vrut să se urce în ea dar nu a avut ocazia până acum.
— Să înțeleg că este un da, spune Ferhat zâmbind și o prinde de mână.

Acum se aflau în unul dintre cabina roții. Aceasta se mișca încet. Ayșe admira peisajul dar Ferhat se uita numai la ea. Se considera cel mai norocos. Ayșe a fost mereu lângă el și l-a susținut.
Se aflau în vârful Roatei când aceasta s-a oprit brusc.
— Vă rog să nu vă panicați! Roata o să se repună în mișcare în câteva minute, strigă un angajat.
În Roată mai era prezent un cuplu, care nu era deranjat de acest incident, ba din contră, păreau să se bucure.
— E frumos aici. Poți vedea tot parcul.
Ferhat nu rezistă zâmbetului ei și cedează prin a se năpusti asupra buzelor sale. Ayșe nici nu apucă bine sa reacționeze. Buzele lui o sărutau fămând iar la scurt timp limbile lor parcă purtau o luptă. Corpurile lor ardeau de dorinta. Stiau amandoi că vor mai mult. Ayșe geme ușor cand mana caldă a lui Ferhat se strecoară sub bluza ei.
— Te vreau acum Ayșe. Nu mai rezist nici o secundă.
Aceasta chicoti. Vrând să îl tachineze se desprinde din sărut și se apropie de urechea lui.
— Poate altă dată, Romeo!
Roata s-a pus în mișcare. Seara s-a încheiat cu un Ferhat bosumflat.

Următoarele zile au mers foarte bine pentru Ayșe. Învățase repede ceea ce avea de făcut și toți o apreciau.

Era o seară de vară obișnuită. Ayșe tocmai își termină programul. Ca de fiecare dată urma să se vadă cu Ferhat, doar că de data asta acesta nu mai apăru.

Aceasta îi trimite un mesaj și decide să meargă singură spre casă.

Ayșe se simțea urmărită așa că începe să grăbească pasul. Voia să scoată telefoane, dar două brațe o apucă de la spate.
— Urmează-mă și nu vei avea de suferit.
Vocea i se părea destul de cunoscută.
Face ce i se cere. Într-un final cei doi ajung la un depozit. Ayșe rămâne șocată când vede fața răpitorilui ei. Era Yusuf, fostul soț al unei cliente pe care a ajutat-o.
— Domnule Yusuf? Ce înseamnă toate astea?
— Din vina ta, Isil a divorțat de mine. Trebuie doar să o convingi să mă primească înapoi.
— Știți foarte bine că lucrurile nu merg așa Îmi pare rău dar nu vă pot ajuta.
Yusuf o prinde de braț cu putere.
— Vă rog să-mi dați drumul. Mă răniți.
Ayșe încearcă să își mentină calmul dar reacția lui o speria.
— Ascultă bine nesuferito, dacă nu faci cum îți spun eu atunci o să te păstrez pentru distracția mea, spune în timp ce se apropie de ea și încearcă s-o atingă.
Mâna lui este sucită la spate de către Ferhat.
— Ar trebui să te gândești de două ori la asta, îi spune Ferhat pe un ton amenințător.
Toată lumea îl știa pe Ferhat, chiar dacă era în "afacerea familiei" de câteva luni, doar Ayșe nu știa adevărul.
Fața lui Yusuf se albi. Ferhat începe să-l lovească cu pumnii.
— Ferhat, oprește-te! strigă Ayșe.
Dar Ferhat nu se oprea, voia să-l distrugă pe acest bărbat doar pentru că a avut curajul s-o atingă. Pumnii lui era umflați, iar Yusuf era pe jos, plin de sânge. Voia să-i aplice mai multă corecție, dar s-a gândit că nu l-ar ajuta cu nimic, așa că a scos pistolul și a apăsat pe trăgaci.

Ayșe era îngrozită. Tot ce i se derula în minte era momentul în care Yusuf a fost împușcat. Șiroaie de lacrimi au început să se verse pe fața ei, iar corpul a început să-i tremure. Ferhat voia să se apropie de ea, însă aceasta se retrage.
— Tocmai ai împușcat pe cineva, spune în timp ce arată cu degetul tremurând spre Yusuf. L-ai împușcat! Cum ai putut să faci asta? țipă Ayșe devenind isterică.
— Voia să te violeze. Nu puteam să permit asta.
— Și trebuia să-l împuști? Ferhat, tu nu te auzi? Ai înnebunit? Ești un monstru și nu vreau să te mai văd. Nu pot să iubesc pe cineva ca tine!
— Ayșe...
— Nu te apropia de mine!
Acestea au fost ultimele ei cuvinte. În adâncul ei suferea. Se gândea că nu l-a cunoscut niciodată cu adevărat pe Ferhat.
Câteva zile mai târziu, Ayșe află adevărul despre Ferhat. Acesta era capul unei mafii după ce tatăl lui murise. Acum era sigură că nu l-a cunoscut niciodată cu adevărat. Îi era scârbă și voia să bage toți oamenii ca el în închisoare.