BL ( YAOI )

Sânge de Demon (BTSXStrayKids)

Publicată: 2, iulie, 2021 ( atenție, conținut matur +18 )

Prima parte

       Luna plină lumina străzile întunecate ale orașului, îmbrățișându-mi trupul scufundat în visare. Vedeam oamenii trecând pe lângă mine în grabă, spre confortul case lor, ori prea înecați în euforie, băuți sau drogați, răscolind orașul după o fericire falsă. Îi auzeam vorbind, râzând și plângând. Îi auzeam țipând. Le auzeam bătăile inimii, pulsul liniștitor, ce îmi inunda timpanele cu muzicalitatea lor. Dar nu eram prezent acolo. Parcurgeam străzile la pas normal, cu mâinile în buzunarele pantalonilor și șapca trasă peste ochi. Nu îmi doream să atrag atenție asupra mea. Nu mi-am dorit niciodată asta, nu din motivele greșite. Numai că acum nu îmi permiteam să ies în evidență, sau să fiu recunoscut. Viața mea a luat o cu totul altă întorsătură din ziua în care am murit și m-am întors la viață. Totul s-a schimbat din acea zi. Și continuă să se schimbe.

       Nu îmi este imposibil să mă adaptez la acest nou stil de viață. Dar nici nu îmi face vreo deosebită plăcere. Trebuie să fiu cu adevărat atent la tot ceea ce mă înconjoară, deoarece nu am habar când mă pot pierde cu firea. Încă nu reușesc să dețin controlul acestei noi laturi ale mele, ceea ce uneori îmi îngreunează mai mult viața. Dacă aș fi putut să mă izolez de toți și să le șterg tuturor memoria, astfel încât să uite de existența mea, poate ar fi făcut lucrurile mai puțin complicate. Însă nu puteam nici să renunț la cariera mea. Nu îmi puteam dezamăgii familia, prietenii și fanii. Și nu puteam să renunț la muzică pentru nimic în lume. Muzica era precum aerul ce îl respiram odată. Acum nu sunt sigur că mai am nevoie de așa ceva. 

       — Spune-mi că glumești! se aude o voce oarecum cunoscută, de undeva din fața mea. De ce trebuie să am eu grijă de el? E vina mea că n-a murit și s-a întors? De unde era să știu că fusese deja Însemnat? 

       — Hyunjin, știi regulile, îi răspunde o a doua voce. Dacă te hrănești cu sângele unui Însemnat, decazi din rangul de Împărat. Trebuie să obții un contract cu el, altfel ia-ți adio de la regalitate. 

       — Dar eu vreau să fac contract cu tine, Felix. Pe tine te iubesc. Nu pe el!

       Mă oprisem la cincisprezece metri de ei, ascultându-i cu o curiozitate ce nici eu nu o înțelegeam. Nimic din ceea ce spuneau nu prea avea sens pentru mine. Sau avea? Disecam cuvintele și înțelesul lor, întorcându-le pe toate părțile, realizând abia prea târziu cine erau. Deja mă observaseră și se îndreptau spre mine. 

       Hyunjin avea părul de un roz ce atrăgea prea mult atenția și prea multe piercing-uri, decât de obicei. Nu avea doar în urechi, ci și în nas. Dar puteam jura că i-am văzut unul și-n limbă, deși nu eram sută la sută sigur. Și părul aproape că îi ajungea la fund. Felix, pe de altă parte, nu arăta prea diferit de cum îl știam eu. Poate doar irisurile de culoarea sângelui, ce le avea și Hyunjin; și inclusiv eu. Numai că ochii lui Hyunjin erau de un roșu aproape întunecat. 

       — Bună, Yoongi hyung. 

       Felix zâmbea și încerca să fie politicos, spre deosebire de Hyunjin, care mă privea de parcă eram dușmanul lui de moarte. Nu m-am putut abține să nu mă simt puțin confuz și inconfortabil, dar mi-am zis că poate îmi scăpaseră mie prea multe înainte  —  și chiar îmi scăpaseră, pentru că aparent nu erau oameni. Oare câte persoane cunoscute erau asemenea lor? Câți monștrii ne înconjurau, de fapt, zi de zi, iar noi nici măcar nu le sesizam prezența?