BL ( YAOI )

Primul Vampir (I)

Publicat: 5, noiembrie, 2019 ( conținut matur, +18 )

  Împărăția Damnaților  — u n u

       Înainte ca Dumnezeu să creeze viață pe Pământ, fiul său preferat, Lucifer, a dat naștere monștrilor cunoscuți acum de omenire drept vampiri. Și-a smuls o pană din aripa stângă și a îmbibat-o în propriul sânge, lăsând-o apoi să fie transformată în primul Vampir. Acesta i-a dat numele de Amamurra și l-a izgonit apoi într-un abis infinit, unde a dormit milenii și milenii, abandonat de Creatorul și Tatăl său  —  până într-o zi. Puterea lui Lucifer a slăbit odată cu izgonirea sa din Rai, deschizând o ușă către acel întuneric nesfârșit și aducându-l pe Pământ, însă acesta s-a trezit abia câteva secole mai târziu. Amamurra, furios și dornic să știe de ce a fost abandonat, l-a căutat pe Lucifer în Iad, unde își avea acum împărăția. Totuși, cel cunoscut drept Diavolul și Regele Păcatului nu mai era Lucifer, fiul preferat al lui Dumnezeu. Se pierduse pe sine și se transformase într-o abominațiune, o creatură vicioasă și flămândă după sufletele muritorilor. Aripile sale erau negre și scheletice, trupul putrezit și devorat de viermi, din interior, în timp ce aura sa angelică căzuse pradă demonilor, noii săi copii. Văzând toate astea, Amamurra a realizat că niciodată nu își va primii răspunsurile pe care și le dorea cu disperare, căci singura sa familia l-a renegat și l-a lăsat complet singur. Eternitatea părea să dea naștere unui nou abis, un abis al suferinței și al singurătății. Așa că într-o zi a început să preschimbe oamenii în vampiri. Și-a făcut o nouă familie. 

       Clanul Alpha. 

În zilele noastre, nu mai exista un singur Clan, ci miliarde. Vampirii trăiau printre oameni fără ca aceștia să aibă habar de existența lor. Nu erau decât ficțiune pentru ei. Dar aveau și propria lor împărăție  —  Împărăția Damnaților. O mică fisură în Univers, dincolo de înțelegerea pământenilor și complet inaccesibilă pentru aceștia. Și cum era și normal, Amamurra era conducătorul lor. Cu fiecare zi ce trecea, devenea din ce în ce mai puternic, făcându-și numeroasa familie să înoate în plăcerea harului divin. Nu exista nimic ce îi putea răni. Nici usturoiul, nici lumina zilei, ori vreo țepușă în inimă. Forța lor incredibilă putea cutremura până și o planetă, frumusețea îi transforma în zeități și în idoli, însă foamea lor de necontrolat devenea tot mai profundă. Cu cât un vampir îmbătrânea mai mult, cu cât trebuia să se hrănească mai mult. Nu puteau să stea nici măcar o singură zi fără să guste sângele, altfel o luau razna și începeau să devină asemenea lui Lucifer. Și-n timp ce orice vampir, fie el bătrân, ori nou-născut, avea un autocontrol perfect, acești Putreziți, cum erau numiți, nu aveau niciun fel de control, sfâșiind pe oricine le stătea în cale  —  fie el și vampir. Nu aduceau decât haos și distrugere. 

       — Ți-am zis de-atâtea ori să încetezi cu fabulele astea de adormit copii, Sammy. Vampirii nu există. Maturizează-te odată, pentru numele lui Dumnezeu. Nu mai ai zece ani. 

       Mama tânărului oftează, părând obosită și iritată, neștiind cum să-i mai facă față. Încerca din răsputeri să îi explice diferența dintre realitate și ficțiune, însă fiul ei era un adolescent încăpățânat, ce o ținea una și bună, că acei monștrii sugători de sânge existau în carne și oase, nu doar în povești. 

       — Nu-s fabule, mamă. Jur. Crede-mă, când îți spus. Vampirii se plimbă printre noi. Și așteaptă să-și facă cunoscută prezența. Iar când o vor face, vor realiza cu toții cât de proști au fost. Aceste creaturi frumoase, aceste zeități ce se hrănesc cu sângele nostru, sunt adevăratul viitor. Ei vor fii cei care vor rămâne și care v-or asista la moartea planetei  —  asta dacă nu cumva v-or reuși să o salveze, lucru ce-i destul de posibil, luând în calcul faptul că dispun de mult mai multe cunoștințe ca noi.