BL ( YAOI )

Vise în nuanțe de whiskey (I)(KPOP)

Publicat: 14/mai/2023

𝖕𝖗𝖎𝖒𝖆 𝖕𝖆𝖗𝖙𝖊

       Resimțeam oboseala după prime două concerte, dar în același timp, entuziasmul și energia mea erau la un cu totul alt nivel. Nu exista moment ce aveam să îl regret după acest turneu, cu toate că resimțeam cu adevărat lipsa membrilor. Când urcam împreună pe scenă și dădeam totul pentru fani, era cu totul altă experiență, față de ceea ce simțeam de unul singur în fața a mii de fani, deschizându-mi sufletul pentru ei și oferindu-le amintiri de neuitat. Nu voiam să compar, pentru că de fiecare dată sentimentul era cu totul și cu totul nou, însă trebuia să recunosc că îmi lipseau foarte mult. Atunci când eram împreună, timpul trecea diferit, fiecare emoție avea altă culoare, până și energia era cu totul diferită, interacțiunile noastre de pe scenă aducând ceva aparte și nemaiîntâlnit. 

       Lăsând un oftat să îmi părăsească buzele, m-am întins după paharul de whiskey și am mai luat câteva guri, băgându-mă după aceea la somn. Camera de hotel era cât se poate de confortabilă, gândurile îmi zburau desigur la acele minunate momente, dar și la membri, și cu toate că îi eram recunoscător lui Jimin pentru prezența lui, rememoram zâmbind acele clipe petrecute împreună, cu toți șapte. 

       Sincer să fiu, nu îmi aminteam cu claritate când am adormit, însă aveam o senzație bizară că ceva nu e în regulă, din secunda în care mi-am deschis ochii. Ceva nu se lega în capul meu, dar cu toate acestea, mi se părea normal. Nu prea avea sens și poate că ar fi trebuit să insist mai mult asupra acelui fapt, și totuși, normalitatea era mult prea lejeră ca să o chestionez. Am crezut-o fără prea multe întrebări, în ciuda circumstanțelor prea fictive. Ce era de pus sub semnul întrebării, la faptul că dormeam în același pat cu Taehyung și Jimin, și că amândoi mai aveau puțin și mă călăreau acolo? Adică, câți dintre noi nu adormisem mai mulți într-un singur pat? 

       Am mormăit somnoros și am încercat să caut o cale de ieșire dintre cei doi, numai ca să mă trezesc îmbrățișat de Taehyung atât de strâns, că-mi simțeam sufletul părăsindu-mi trupul. Am înjurat și am dat să îl lovesc cu piciorul, numai că mintea mi-a cam înghețat când buzele lui s-au lipit de ale mele. Ori era creierul meu în continuare prea adormit, ori intrasem în starea aia de negație absolută, pentru că habar n-aveam cum să reacționez. Și acesta și-a și deschis ochii, zâmbind ușor, în timp ce mă săruta pe bune, Jimin șoptindu-mi în ureche prea senzual că mă iubește. Ei bine, asta cred că mi-a dezghețat creierul, pentru că aproape i-am luat acolo la bătaie, făcând fel și fel de fețe. M-am sculat în capul oaselor și am început să îmi șterg buzele cu podul palmei, prea amuzându-i, la cum chicoteau în timp ce mă priveau. 

       — Ce naiba a fost asta? Vreți să vă las fără moștenitor? Hă? m-am răstit prea pornit acolo, strâmbându-mă numai când resimțeam iar gustul buzelor lui Taehyung sau auzeam acel „te iubesc" în urechea mea. 

       M-am cutremurat, dând apoi să cobor din pat. 

       — Dar Hyung, chiar te iubesc, a continuat Jimin, săltându-se în șezut și prinzându-mă de mână, înainte să cobor de tot, eu fiind cu un picior pe podea și un genunchi pe marginea patului, privindu-l pe jumătate supărat, pe jumătate confuz. 

       — Ai chef de glume cu dimineața în cap? mi-a mijit ochii, nedumerit, el făcând fața aia copilăroasă și prea dulce, de copil bosumflat. 

       — Vorbesc serios, Hyung. De ce nu mă iei în serios? Hai să fim împreună! a insistat, mai și ridicându-se în genunchi și îmbrățișându-mă, sărutându-mă în același timp.