BL ( YAOI )

Două identități, un singur suflet ( Tokyo Ravens )

Publicat: 22, ianuarie, 2019

       Picăturile de ploaie loveau asfaltul cu o greutate brutală. Se simțea ceva în aer, o presiune înspăimântătoare, o tristețe violentă și înecăcioasă. Suferința ți se lipea de piele, îmbrățișând-o și mutilând-o. Întunericul pulsa lângă tine, îți râdea în față, te batjocorea și îți provoca greață. Totul în jur era pur și simplu bolnăvicios. Lipsit de viață și culoare. 

       Asemenea sufletului său. 

Harutora stătea ghemuit sub plapuma, suspinând și plângând fără oprire, simțindu-și corpul secătuit de orice fărâmă de energie. Îl durea gâtul, tremura, și ochii deja îl usturau, la cât de rău i se înroșiseră din cauza plânsului neîntrerupt. Totuși, nu se putea opri. Lacrimile nu voiau să se oprească. Durerea nu voia nici ea să înceteze. Inima îi era complet sfâșiată. 

       Era moartă  —  Natsume era moartă. 

       Se aud niște pași, apoi cineva se așază pe marginea patului. Persoana respectivă oftează ușor, însă nu spune nimic, Harutora doar strângând mai bine plapuma în jurul său, făcându-se și mai mic, încât devenea aproape dureros și inconfortabil. Dar nu îi păsa. Voia să fie singur. Avea nevoie să fie singur. Nu se simțea pregătit să vorbească cu nimeni despre asta, și nici nu voia. De fapt, ce naiba era de vorbit? Cu ce l-ar ajuta să vorbească? Natsume era moartă. Ritualul Taizan Fukun dăduse greș. El dăduse greș. Tot ce făcea, era să dea greș. El nu era Yakou. Alea nu erau amintirile sale. Până și puterile din propriul său trup nu îi aparțineau. El era doar un nimeni. Doar o greșeală a existenței. 

       Se aude un alt oftat, iar persoana respectivă se mișcă, ajungând să se întindă pe spate. Simte două brațe cuprinzându-l cu tot cu plapumă și trăgându-l la pieptul său, însă Harutora voia doar să fie lăsat în pace, așa că se zbate și începe să plângă și mai groaznic, cu sughițuri și suspine sufocante. Alunecă din pat și se prăbușește pe podea, simțind un junghi în zona pieptului și o durere urâtă în zona capului și a spatelui, ajungând și cu plapuma împrăștiată pe lângă el. Caută să se ascundă înapoi, dar plapuma dispare înainte de-a avea măcar ocazia s-o atingă. Este confuz și tot plânsul ăsta începea să-i dea senzația că nu mai avea aer, așa că își îndreaptă privirea spre musafirul nepoftit, buza tremurându-i în timp ce și-o mușca cu putere. 

       Mare îi e surpriza, când realizează că nu îl cunoaște pe intrus. Nu era nici măcar o singură amintire care să-i conțină chipul, așa nu face decât să îl privească și mai buimac, oprindu-se pentru un moment din plâns. Acesta avea un păr ciudat, o combinație între negru și cenușiu, ce rezulta o culoare foarte bizară și greu de procesat. Nuanța ochilor părea oarecum aurie, da în același timp, era și un portocaliu stins. Avea doar o pereche de pantaloni pe el, lăsându-și bustul bine definit la vedere, iar în privirea sa deslușea ceva familiar.

       Totuși, cine era? Și ce căuta aici?

       Bărbatul misterios se apropie destul de mult, aplecându-se și săltându-l de jos, ajutându-l să se așeze pe marginea patului. Harutora îl privește confuz, încă având dâre de lacrimi pe obraji, iar când deschide gura să îl întrebe cine este, străinul îl trântește brusc pe așternuturi și se urcă peste el. Avea picioarele de-o parte și de alta a taliei sale, și-i putea simți greutatea corpului peste al său. Ce îl apucase? Ce voia să facă? Cine naiba era? 

       — Nu mă recunoști, nu-i așa? surâde acesta, un mic rânjet dansându-i pe buze, în timp ce respirația sa îi gâdila chipul blondului. Îi atinge obrazul cu degetele, făcându-l pe Harutora să își întoarcă capul, privind în altă parte. Dintr-un anumit motiv, nu-și găsea exact cuvintele, și nici forța necesară de a-l îndepărta, așa că pur și simplu încerca să fie cât mai indiferent. Doar că bărbatul nu se lăsa așa ușor, prinzându-i bărbia și obligându-l să îl privească, zâmbindu-i cu prea multă drăgălășenie și superioritate. Haide, Harutora, nu fi așa. Uite-te în ochii mei și spune-mi de cine-ți aduc aminte. Spune-mi pe cine vezi în ochii mei. Poate nu sunt cine ți-ai dori cu adevărat, însă sunt sigur că vei fii mulțumit. Te-aș putea ajuta, să știi. Cu ritualul.