Perechea perfectă [În Pauză]

2. Chemarea

Uram să mă întorc acasă, pentru că știam că mereu când eram eu, trebuiau să fie Victoria, sora mea mai mare. Talia, prietena ei, mereu avea ceva cu mine și mereu ajungea să mă bruscheze când rămâneam singure.

Victoria mă privea de sus, ca de obicei, lung, cu acei ochi verzi, ca ai tatei. Ea semăna mult cu el, fapt pentru care și o prețuia mai mult. Eu mă născusem prematur, mai mică și bolnăvicioasă la început decât un copil obișnuit. De aceea părinții nu și-au făcut speranțe pentru mine și m-au dat bunicilor. Eu eram o distragere pentru ei, de la copilul lor perfect.

În cazul lui Camille, tatăl ei nu concepea să aibă fete, fapt pentru care i-a păstrat pe cei doi frați ai ei mai mari și de la ea nu a mai vrut copii. Cum lupii gândeau astfel mi se părea de neconceput, inuman. Se ghidau încă cu toții după tradițiile vechi.

-Marcius va ajunge într-o oră, Daiana, mi-a spus Victoria pe un ton rece. Să nu faci nimic din ce nu aș face eu.

Când trecuse deja pe lângă mine am simțit nevoia să mă strâmb. Uram atât de mult cum Victoria își dădea aere în fața mea de parcă îi apucase pe strămoși de picioare. Perechea ei era Beta, nu Alpha. Nu înțelegeam de unde toată fofilarea asta a ei.

-Nu îndrăzni să ne faci haita de râs.

A intrat în camera de zi, unde știam deja că trebuiau să fie părinții și nu voiam să intru acolo curând. Uram să fiu singură în prezența familiei mele, pentru că atunci părinții mei mă întrebau cele mai stupide întrebări, care dovedeau că ei nu știau nimic despre mine. Spre exemplu, tatăl meu mă întreba cum mergeau lecții de înot, când eu nu știam să înot și aveam o fobie pentru apa adâncă din copilărie.

-Ia te uită cine își vâră coada iar p-aici.

Am simțit cum cineva m-a prins de păr. Mi-a tras capul spre ea, forțându-mă să mă întorc. Durerea ma făcut să scot un sunet scurt.

-Ce faci aici, cuțu șchiop? De ce nu pui ceva pe fața aia să arate decentă măcar?

M-a împins cu putere. Am ajuns cu câțiva pași în spate.

-Vrei să se sperie cei din clanul Colț când ajung aici?

La acel moment mă simțeam deja prea supărată. În acea perioadă bunicul avusese o entorsă care îl împiedicase să ajungă. De asemenea, eram îngrijorată pentru el, fiind la o vârstă deja periculoasă pentru orice fel de probleme. Stăpânirea mea de sine nu mai era de actualitate.

Îmi simțeam ochii devenind aurii.

-Oh, am înțeles, i-am spus văzând cum în mâna ei erau deja prea multe fire de păr roșcate. Te-ai săturat viață.

— Tian povestește —

Nu-l mai văzusem atât de nemulțumit de mult timp pe Alpha. Inițial nici măcar nu voia să vină. Probabil că dacă nu ar fi fost consiliul bătrânilor și părinții lui care cereau o Luna prea insistent, nici măcar nu lua în calcul. Dar fusese obligat să o întâlnească pe această fiică de Alpha despre care nimeni nu știa nimic.

Pe ușă a intrat o femeie. Era o blondă vopsită, cu părul până la umeri, întins. Mi se părea destul de mediocră la înfățișare. Nu mi-ar fi atras atenție cu nimic într-o mulțime. Ne-a privit surprinsă în timp ce ne saluta.

-Nu e perechea mea, a spus Alpha privind-o rece, grav.

-Ea este fiica mea cea mare, Victoria, a spus Roy.

Marc și-a ridicat o sprânceană, încrucișându-și brațele la piept.

-Și unde e cea mică?

Victoria a zâmbit crispat.