Perechea perfectă [În Pauză]

15. Ocupația Lunei

Atunci când m-am trezit el deja plecase. Coborând, pentru micul dejun, am găsit un bilețel galben pe frigider cu număr de telefon și sub el mesajul:

"Call baby ;)"

Nu mi-am putut reține un chicot când am citit. Mă simțeam ca o adolescentă ce primea fițuici de dragoste de la colegul din ultima bancă, în timpul orelor.

Chiar acela era temutul Alpha din haita Colț?

Știam deja despre Marcius că lucra într-o firmă de construcții, dar nu mai multe. Văzându-i fizicul și modul de viață simplu, mă gândeam că nu avea o poziție de conducere. Musculatura lui era foarte bine dezvoltată. De asemenea, era bronzat. Așa și-ar fi putut căpăta și puterea despre care auzisem. Dar, în același timp, casa lui părea destul de scumpă de ridicat sau cumpărat dintr-un singur salariu. Poate părinții l-au ajutat?

Oh, știam. Asta trebuia să fie casa pentru Alpha. Auzisem că în unele haite Alpha trebuia să locuiască într-un imobil anume dintr-un oraș anume. Și când se schimba persoana, vechea familie se muta în altă parte și familie noului Alpha venea în imobil. Asta trebuia să fie.

Dar dacă lucra toată ziua în soare și fizic, trebuia să fie foarte obosit când se întorcea acasă. Asta putea fi o scuză pentru temperamentul lui și caracterul necioplit. Trebuia să fie foarte greu pentru el să se descurce cu tot. Dacă tot eram aici, aș fi putut să-i ușurez viața.

De asemenea, mă simțeam ciudat să-l sun în timpul muncii gândindu-mă că putea fi pe schelă sau să care ceva greu și l-aș fi întrerupt. Cu ghinion ar fi putut sparge telefonul sau l-ar fi putut mustra liderul de echipă că stătea la telefon în loc să muncească. Nu. Aveam să-l sun doar dacă era o situație critică.

Între timp trebuia să mă gândesc la ce voiam să fac de mâncare pentru seara, când ar fi venit, și să-i trimit oficial lui o înștiințare de retragere cu scuzele de rigoare. Avea să fie o zi foarte lungă...

— Tian povestește —

Nu puteam să nu observ că ceva îl supăra. Era deja pauza de masă și privea insistent la telefon. Îl dădea din silențios pe extern și vice-versa.

-Ai ceva de făcut azi?l-am întrebat surprins.

Mi-a aruncat o privire scurtă, plină de nemulțumire.

-Nu, a răspuns sec.

-S-a întâmplat ceva atunci? Nu pot să nu remarc că pari...indispus.

El și-a lăsat falca într-o palmă, mestecând bucata de carne pe care tocmai o tăiase. A înghițit.

-Mă cam pune pe gânduri situația asta, Tian. Nu știu ce să fac.

-Nu știi dacă vrei să accepți ideea de proiect de azi-dimineață?

A încruntat.

-Ce? Nu. Nu accept mizeria aia. Vrei să fiu ruinat?

-Atunci?

A oftat din nou.

-Mă enervează toată chestiunea asta cu Daiana.

Și...începeam din noi. Cele mai interesante discuții pe care le purtam erau despre relațiile lui amoroase. Mereu începea cu: "Proasta asta mă sufocă. Perechea mea nu ar fi făcut asta."

Când venea vorba de femei Alpha era chiar neajutorat. Nimic nu-i plăcea, nimic nu-i convenea, niciuna nu rezista. Sau nu rezista el. Era mereu supărat pentru că se simțea sufocat și căutat.

-Ce mai face Luna?

-Ce mai face Luna?a repetat strâmbându-se. Asta mă întreb și eu de dimineață!a continuat furios. I-am lăsat numărul meu de telefon ca să mă sune și nu m-a sunat.