Perechea perfectă [În Pauză]

26. Furia lui Alpha

După trei țigări una după cealaltă, capul meu se învârtea. Îmi era rău fizic și aveam o stare pregnantă de greață.

Simțeam lichid pe buza superioară, iar acum afară era foarte cald, m-am gândit doar că transpiram. Am rămas pe treptele de la intrare, de pe verandă, vreme de minute bune.

Pic-pic-pic.

Deschizând ochii, mi-am dat seama că nu era sudoare. Era sânge. Fumasem, fără să mă gândesc, prea mult. Iar analgezicele mele aveau și așa prea multe efecte adverse, fără excese.

Ușa s-a deschis. Am auzit pași. Mirosul sângelui meu acoperea tot restul din jur.

Nu am putut reacționa decât după ce capul meu a lovit stâlpul din lemn.

-Cât tupeu pentru o cățea străină să facă regulile în haită...am auzit un mârâit. Vreau să văd cât de curajoasă mai ești fără Alpha-ul însângerat lângă tine.

Îmi simțeam ochii devenind aurii, iar instinctele mele animale mi-au dat un boost de energie de moment.

-Proastă decizie, am spus înainte de a-i prinde mâna.

Am forțat-o să-mi elibereze capul, ducându-i mâna la spate, dureros. A ajuns într-un genunchi, dând un țipăt.

I-am prins părul de la ceafă, forțând-o să se ridice. Îi vedeam ochii în lacrimi și privirea plină de groază. A încruntat.

-Cățea ciudată! Dacă nu ai fi avut pereche, nu te-ar fi vrut nici nai-... A-ah!

Am împins-o cu putere. Ea a căzut destul de dureros pe trepte, rostogolindu-se până jos. O auzeam plângând încet.

Toată hărmălaia noastră a atras atenția celor din casă. Simțeam mirosul masculilor.

Eu mi-am dus palmele în buzunarele pantalonilor, privind-o lung. În timp ce coboram treptele, i-am spus:

-Nu este problema mea ce vise ți-ai făcut cu Alpha. Dacă te vrea, nu are decât să te ia. Dar urăsc de-a dreptul lipsa de respect.

S-a ridicat în genunchi, privindu-mă fix, gata de atac. A făcut un salt, dând un mârâit amenințător. Mi-am ridicat piciorul și am lovit-o direct în față, aruncând-o în dreapta mea.

-Asta e pentru gura aceea, care aduce injurii nedemne de o femelă.

A tușit de câteva ori, scâncind. Vedeam sânge în colțul gurii sale în timp ce mă apropiam. I-am călcat cu putere brațul, făcând-o să țipe.

-Asta e mâna care m-a lovit pe la spate, cu lașitate?

-Gata-gata!a ridicat tonul. Îmi... Îmi pare rău.

Mi-am ridicat sprâncenele, surprinsă.

-Îți pare rău?am repetat. Pentru ce, mai exact? Pentru că sunt o cățea proastă?

Mi-am ridicat piciorul de pe mâna ei.

-Pentru că m-ai atacat pe la spate?

M-am lăsat pe vine.

-Sau pentru că ți-ai dat seama că ești la mila mea?

Plângea cu spasme.

-Îmi... Îmi cer iertare de la Luna, și-a lăsat privirea în pământ. P-Pentru tot. Hic-hic. Nu... Nu se va mai repeta. Te rog, iartă-mă.

Am oftat adânc, ridicându-mă. Întorcându-mă spre lupii tineri de pe verandă, am observat priviri pline de încordare. Marc a fost primul care a reacționat.

S-a apropiat în grabă, sărind peste trepte. Mi-a prins bărbia, ștergând o urmă rămasă de sânge.

-Cățeaua aia ți-a făcut asta?