Perechea perfectă [În Pauză]

19. Legături de sânge

-Ești din haita lui Johannes Korol, mi-a spus. Doar el are această frază specifică.

Am rămas temătoare, dar mi-am dat toată silința să ascund asta.

-Dar ca să o știi, trebuie să-l fi prins într-o pasă foarte proastă. Iar doar câteva familii se pot apropia de acel Alpha de aur. Vrei să ghicesc eu din ce familie ești?

Am înghițit în sec.

-Ce vrei?am insistat. Doar spune-ți prețul și o să fac tot ce vrei.

A zâmbit foarte amuzat.

-Păr negru și ochi verzi...a insistat gânditor, micșorându-și ochii. Ești atât de machiată și însângerată că mi-e greu să recunosc trăsături. Adevărul e că am plecat și acum mult timp din haită... Cred că am...douăzeci de ani pe puțin.

Am expirat adânc.

-De ce e important cine sunt? De fapt, sunt un nimeni, am expirat fumul din plămâni din nou.

Soția lui se uita foarte încurcată, semn că ea nu știa dialectul haitei. Ea nu era din haita noastră.

-Foarte puțini știu despre mine și în haită.

-Imposibil. Ca să ajungi unde ești acum trebuie să ai o moștenire impresionantă.

Am dat din cap gânditoare. Nu mi-am dat seama pe moment, dar o lacrimă mi-a evadat pe obraz.

-Părinții mei...au fost doi lupi impresionanți. Am auzit multe lucruri despre ei. Mi-ar fi plăcut să-i cunosc.

Am zâmbit în colțul gurii.

-Mă întreb dacă lucrurile ar fi fost la fel... Vezi tu, eu, de fapt nu sunt o persoană care să vrea să se implice în binele lumii. Am devenit agent special pentru că am fost frustrată și am vrut să găsesc pe cineva.

Și-a ridicat o sprânceană.

-Acum mulți ani am fost răpită și abuzată de un lup pe care nimeni nu l-a prins. Am aflat destul de recent de ce: pentru că era un Alpha.

Am zâmbit în colțul gurii, tristă.

-Sărmanii mei bunici... Ar fi fost distruși să știe adevărul despre ce s-a întâmplat acolo. Sau...despre ce se întâmplă aici. Mi-e teamă că i-aș provoca bunicului un atac cerebral sau ceva, am scuturat din scrum cu un deget. Când erai tu în haită era lupul de aur Alpha?

A dat din cap afirmativ.

-Da, l-am cunoscut destul de bine pe John. Probabil trebuia să merg la el când am dat de greu. Dar am preferat să plec.

-De ce ai plecat de fapt?

-Soția mea e perechea mea, dar ea face parte dintr-o haită sălbatică.

A zâmbit privind-o foarte admirativ.

-Nu e doar frumoasă. E mai puternică și mai fioroasă ca orice lupoaică. Dar ai mei aveau alte planuri pentru mine, ca să zic așa. Mă vedeau viitorul Alpha, iar pe vremea aceea nu puteai fi Alpha fără o femeie din haita ta. Așa că treaba trebuia să fie așa: să îmi iau o femeie principală din haită, iar perechea mea să fie o pereche secundară.

Nu mi-am putut reține o grimasă.

Am simțit o furie bruscă, gândindu-mă la Marc. El nu arăta într-un mare fel, dar avea mare succes la femei.

-Ar face bine ca tradiția asta să se schimbe. Perechea mea e Alpha în altă haită. Dacă nu vrea să moară, ar face bine să nu găsesc vreuna când mă-ntorc de-aici.

Asta a părut să-l amuze pe Richard.

-Soția mea doar a amenințat să mă părăsească, din fericire. Dar, uită-te la ea, mi-a indicat-o cu o mișcare a capului. Nu puteam să las așa ceva să-mi scape.