Perechea perfectă [În Pauză]

30. Așteptări și rezultate

Vraciul și-a ridicat palmele în aer.

-Semne. Energiile îmi vorbesc.

-Ai face bine să nu îmi aduci spirite în casă, altfel te invit să pleci cu ele.

-Marc, te rog...am intervenit eu. Nu poți fi mereu atât de nepoliticos.

El mi-a aruncat o privire lungă.

Femeia s-a așezat la masă, privind în continuare în jur.

-Nu, nu, Alpha, i-a spus. Este ceva schimbat aici. Simt o schimbare. Simt o energie specială. Puternică. Viguroasă, a strâns din pumn. Simt ceva fioros. Ceva sălbatic, de nestăpânit, și-a învârtit pumnul în aer.

Îmi era rău. Ea vorbea despre copilul nostru?... Nu, nu, nu. El era ca mine. Ca mine. Nu știam cum aș fi putut suporta doi Marc. Erau peste puterile mele.

-Mulțumesc, cred, a spus soțul meu destul de rezervat. M-am întors de curând dintr-o misiune. Poate asta simți. Energiile mele...schimbate.

Ea și-a micșorat ochii privind spre noi.

-Da, da, este foarte posibil... Cumva dinspre tine vine energia asta, Alpha. Foarte interesant. Foarte interesant. Este...atât de puternică. Ca și când nu ar veni de la un lup.

Pentru că veneau de la Marc și fiica noastră, desigur...

-Mă bucur să te revăd, am zâmbit. Mi-au lipsit conversațiile cu tine.

Ea mi-a zâmbit înapoi.

-Radiezi, draga mea, și-a deschis palmele spre mine. Pot vedea cum radiezi de sănătate și fericire. Foarte frumoasă. Poate că e timpul să fii mamă. Simt că ești pregătită.

-Nu ne grăbim, a intervenit bunicul lui Marc. Nu, nu... Lăsăm copiii să se bucure de tinerețe, a zâmbit. Au tot timpul să facă pui.

Tatăl lui Marc i-a aruncat o privire lungă. Tatăl meu părea foarte amuzat de aceste conversații. Mereu privea totul cu un zâmbet aparte. Mai avea nevoie de floricele.

-Dar poate că eu vreau să fac pui acum, i-a răspuns Marc destul de obraznic.

Cei doi au făcut contact vizual.

-Eu nu accept nepoți masculi din partea ta, și-a ridicat sprâncenele. Am muncit prea mult la haita asta să o las să se ducă de râpă cu alte bestii ca tine.

Marc îl privea lung, rece.

-Vor fi puii Daianei, i-a răspuns rece. Ea îi va purta, deci șansele sunt să fie ca ea.

Era foarte ciudat. Era de parcă...cei doi se puneau de acord cu ceva.

-Marc, nu vrei să ai copii care să semene cu tine?

Am auzit mai multe răspunsuri de:

-Nu!

Au venit din toate părțile, brusc, și nu știam dacă venise și de la el vreunul. După expresia lui plină de iritare, mi-am dat seama că el țipase primul.

Am zâmbit destul de jenată. Începeam să am mai multe motive să nu îi spun.

Am dus discuția în altă direcție, iar seara părea a se încheia foarte calm. Rămânând împreună, m-a ajutat să strâng lucrurile.

-Marc, crezi că putem vorbi?am întrebat după ce am intrat în cameră.

El era atunci pe pat, privind în telefon.

-Da, iubire.

-Tu...vorbeai serios mai devreme? Chiar vrei să...avem copii?

Și-a ridicat privirea din telefon, destul de surprins. Părea luat pe nepregătite.