Perechea perfectă [În Pauză]

33. Adevăratul dușman

-Daiana!am auzit un glas ce m-a strigat.

Era Tian. Ajunsese în cel mai nepotrivit moment posibil.

Au urmat sunete foarte specifice. Erau lupi gata de a ataca.

-Hai încoace, Daiana, a spus Richard privindu-mă în ochi. Dacă faceți un pas, animalelor, îi zbor creierii femelei ăsteia!

Eu eram cu spatele la ei.

Mi-am ridicat brațele în aer.

-Tian, ia lupii de aici și plecați, am spus pe un ton ridicat. Nu interveni în asta.

-Cred că ți-ai pierdut mințile, Daiana.

Eram la mai puțin de un metru de Richard. Arma lui era la centimetri de fruntea mea.

-Știi cât de îngrijorat e Marc din cauza ta? Nu mă va ierta niciodată dacă plec de aici.

Nu mi-am putut reține expresia la acel moment. Eram...în șoc. Aveam un gol adânc în stomac. Îmi urcase până în gât. Mă îneca.

-Numele meu este Tian Black. Eu sunt Beta-ul haitei Colț. Vreau să negociez pentru libertatea acelei femele.

-Să negociezi?a întrebat Carlson. E o lupoaică de aur. Știi cât valorează una ca asta, Beta al haitei Colț? În plus, cine ești tu să negociezi pentru ea? Vreau să discut cu Alpha-ul tău. Vreau să văd cât e în stare să dea pentru perechea lui.

Simțeam cu palmele începeau să-mi tremure. Nu...voiam să-l aud pe Marcius. Nu voiam să mă vadă în poziția asta. Orice, dar asta nu...

Mi-am închis ochii.

Am inspirat adânc.

Mi-am adunat ultima urmă de putere. Cu o mișcare mai rapidă decât aș fi crezut că pot face, am alunecat din fața armei. I-am prins brațul lui Ricard pe la spate, din mișcare, și l-am aruncat la pământ. I-am luat arma și am tras. O dată, de două ori. De trei ori.

Richard și perechea lui erau morți.

Mi-am îndreptat arma spre Carlson.

-Acum mi-am amintit. Tu ți-ai scăpat arma în canal, nu-i așa?

A zâmbit în colțul gurii. Și-a încrucișat brațele la piept.

-Măi-măi... Deci tu ești perechea lui Moriarti. Asta înseamnă că ești rudă cu Johannes Korol, nu-i așa, Daiana?

-Tian, dă-mi telefonul tău, te rog, am spus întinzându-mi o mână spre el. Trebuie să dau un telefon.

Am tastat rapid numărul lui Jill.

"Alo?"

-Vino pe teritoriul haitei Colț. Sunt chiar la marginea pădurii, la graniță cu haita Bolt. Am un colet special pentru tine. Și...nu veni singur. E foarte prețios.

"Sunt pe drum."

S-a lăsat o liniște adâncă acolo. Puteam auzi fiecare foșnet de frunză, fiecare pasăre ciripind. Palma îmi transpira pe armă.

Când mi-am dat seama că era inutil să o țin spre el. Carlson nu mai avea unde să scape. Era înconjurat de lupi și el era neînarmat.

Am auzit sirenele de poliție. Erau trei mașini. L-am văzut pe Jill atât de întreg pe cât îl lăsasem. A coordonat echipa de forțe speciale. În timp ce Carlson era luat pe sus, el a venit la mine.

-Cum ești?m-a întrebat.

Mi-a întins o țigară. Mâna îmi tremura teribil când am ridicat-o.

-Groaznic.