Perechea perfectă [În Pauză]

34. Părăsirea haitei

Nu mi-am putut reține expresia de complet șoc pe care am avut-o la acel moment. Creierul meu pur și simplu s-a oprit. În tot acest timp...eram chiar lângă cel mai mare dușman al meu. Cum a putut să-mi scape asta? Eu eram... Eu eram cel mai bun informator. Cum a putut să-mi scape așa ceva?

Dacă asta era adevărat, atunci Marcius știa deja totul: că eu fusesem un agent sub acoperire, că eu condusesem la atâtea probleme în afacerile lui, că eu îi ucisesem pe Richard și partenera lui. Jill avea dreptate. Dacă nu făceam ceva, eram moartă.

Dar...ceva din mintea mea a făcut o legătură. Atunci când am primit misiunea asta, a fost cu dedicație. Chiar directorul fusese cel care mă chemase în biroul lui, pentru asta. Directorul France, care avea pe mâna stângă un inel din metal, cu litera grecească beta. Nu fusesem trimisă să-l prind pe Carlson. Fusesem trimisă într-o misiune în care trebuia să mor, pentru că deranjasem prea mult Triada Terorii.

Directorul Frederic France era adevăratul beta al haitei Colț, nu Tian. Din cauză că anunțasem la sediu în avans că aveam să ajung pe teritoriul Colț cu treburi personale au schimbat Beta-ul. Probabil că, până la final, nici Marcius nu a știut că eu eram informatorul de care voia să scape, așa cum nici eu nu am știut că el era adevăratul Carlson, liderul Triadei Terorii.

Totul...ieșise cum nu se putea mai prost. Planul ăsta pe parte de muncă se întrepătrunsese pentru amândoi într-un moment foarte prost, cu mult stres pe plan personal. Amândoi am fost atât de preocupați de problemele personale încât nu am putut să ne coordonăm prea bine la muncă.

Am expirat adânc, încercând să mă calmez.

-Te sun eu înapoi. O să termin repede aici.

Am închis telefonul și l-am băgat în buzunarul stâng.

-Îmi pare rău pentru întrerupere, Alpha, am spus în timp ce mi-am aprins o țigară. Unde eram?

Am tras din țigară. Am eliberat.

-Oh, da. M-ai întrebat dacă vreau să mă refuzi în mod oficial.

Am făcut contact vizual.

-În momentul ăsta nici măcar nu-mi mai pasă de asta. Tot ce vreau e să-mi scot arma și să-ți găuresc capul ăla, exact cum am făcut cu animalele tale de pază.

Am văzut cum situația a devenit tensionată.

-Richard și Samantha Klein, am spus rămânând la un ton neutru. Astea sunt explicațiile pe care trebuia să i le dau lui Alpha, Tian? Trebuia să-i explic...de ce i-am ucis pe cei doi?

Acel lup m-a privit destul de încordată.

-În locul tău aș fi mai spășit, Daiana Korol, mi-a spus pe un ton scăzut. Știi câte probleme i-ai făcut lui Alpha?

Mi-am ridicat sprâncenele, surprinsă. Apoi am zâmbit, iritată.

-Câte probleme i-am făcut eu lui Alpha, a? Cine crezi că l-a ascuns pe Alpha-ul haitei Bolt când îl căutam? Cine l-a lăsat să intre pe teritoriul vostru?mi-am încrețit fruntea. A fost Frederic. El a Beta-ul vostru, nu?

Tian a deschis gura, dar l-am oprit:

-Și cine a știut mereu identitatea mea adevărată în Sindicat, Tian?am întrebat apăsat. Beta-ul Alpha-ului tău, superiorul meu! Frederic a știut în tot acest timp pe cine vrea Alpha mort și tot ce a făcut a fost să faciliteze asta din nou și din nou. El mi-a cerut să mut întâlnirea cu Carlson mai devreme, când Alpha-ul vostru trebuia să fie plecat, și el mi-a cerut să fiu personal acolo.

-Daiana, a încercat să intervină Marc.

-Daiana, am repetat apăsat. Numele meu e Daiana Korol, Marcius Moriarti, și pe numele părinților mei, nimeni nu trăiește să facă cu mine ce ai făcut tu! Vrei să plec din Sindicat?mi-am ridicat sprâncenele. Cu plăcere!am spus aruncând țigara la pământ în fața lui. O să plec și din Sindicat, și din haita ta, și din haita lui Roy. Numai în haitele voastre e posibil ca familia de sânge și perechea, Alpha, să încerce să te omoare ca pe un animal.