Perechea perfectă [În Pauză]

29. Trebuie să-i spui

-Nu ai o relație prea bună cu bunicul tău, Marc, am spus gânditoare. Nici...cu familia ta.

Rămăsesem cu capul pe pieptul său și cu ochii închiși. Nu verificasem dacă el nu cumva adormise.

L-am auzit căscând.

-Nu te preocupa cu asta, iubire... Îți încui capul drăguț mereu cu probleme.

-Și stomacul cu mâncare... Trebuie să merg mai des la sală. Toate prăjiturile și mesele în oraș încep să se pună.

Mi-a mângâiat umărul cu palma sa mare.

-Arăți grozav. Dacă nu aș fi atât de obosit acum, fii sigură că nu ai dormi în noaptea asta.

Mi se părea cel puțin ceva neobișnuit de ceva timp. Era de parcă...ceva lipsea. Ceva nu era la locul său, așa cum ar fi trebuit să fie, iar gândul acesta nu-mi dădea pace.

Chiar și după o săptămână, fiind la o ieșire cu Sidonia, ceva nu se lega în viața mea. Ea era o fire foarte atentă, iar asta căutam mereu în prietenele mele.

-Ce s-a întâmplat, Luna? Se comportă Alpha urât cu tine?

Mi-am lăsat falca în palmă.

-Nu, totul merge bine între mine și Marc. Părinții mei par că îl plac foarte mult.

-Atunci?

Am oftat adânc.

-Nu știu... Am senzația că uit ceva. Că ceva lipsește. Dar nu îmi pot da seama ce anume.

-Poate că ești doar paranoică. Lucrurile s-au așezat prea frumos în viața ta și acum devii nerecunoscătoare.

Asta mi-a provocat un zâmbet.

Sidonia mereu știa ce trebuia să spună ca să te facă să te simți prost.

S-a aplecat peste masă, pentru a-mi spune încet:

-Când ne ridicăm, poți să verifici că totul e în regulă? Sunt în primele zile și nu mă simt deloc în siguranță.

-Da, si-...

Am făcut o pauză, moment în care inima mea s-a oprit.

-...-gur, am șoptit cu nod în gât.

Mi-am verificat telefonul rapid, pentru a mă uita în calendar.

-Fuck.

-Ce?

Am înghițit în sec, simțind cum genunchii mei se înmuiau.

-Ce e? Daiana, mă sperii.

-Și eu mă sperii pe mine acum... Tocmai mi-am dat seama ce lipsea.

Ea și-a ridicat palmele în aer.

-Menstruația mea. Nu am mai avut-o luna asta, înțelegi?

-Poate...e vorba despre o dereglare hormonală?

-Sper?

Am oftat adânc, încercând să rămân calmă. Știam că din cauza țigărilor pe care le fumasem, șansele să rămân însărcinată erau minime. În plus, ele provocau avort spontan. Era imposibil să fiu însărcinată.

Cu aceste gânduri mi-am luat trei teste de sarcină, așteptând cu sufletul la gură să se facă dimineață.

Marc era plecat în acea perioadă cu treburi de Alpha, lăsându-ne pe mine și Tian la conducere. Țineam legătura, totuși. Ne sunam, schimbam mesaje.

Nu i-am dat nicio clipă senzația că ar fi fost ceva în neregulă, pentru că nu știam cum să tratez acel subiect cu el. Nu știam dacă Marcius, ca bărbat, își dorea copii. Știam că era datoria sa, ca Alpha, să fie un exemplu pentru haită și, ca drept urmare, să fie căsătorit cu perechea sa și să aibă moștenitori.