Elliot

Capitolul 3

Razele soarelui cald de octombrie pătrund îndrăznețe prin geamurile imense de sticlă ale cafenelei și chiar și prin lentilele fumurii ale ochelarilor mei de soare. Traficul e destul de intens afară, iar străzile tomnatice sunt pline de adulți grăbiți și de copii, fiecare având greutăți pe umeri și propriile lor responsabilități; mai mici sau mai mari.

Aceasta este viața pentru toți, fără excepții concluzionez eu și oftez dramatic, trecându-mi o mână prin părul lung și șaten, ușor încâlcit.

Când îmi întorc privirea, dau de o Ivy obosită ce stă cu nasul într-o carte veche și de un Blake ce mai are puțin și adoarme pe scaun cu veșnica lui țigară mentolată în mână.

Dacă ar fi să aleg cine sunt astăzi, răspunsul meu este Blake cu siguranță.

Avem și noi doi teme pentru facultate, dar clar sunt ultimul lucru pe care l-am face dis de dimineață.

Iau o gură din cafeaua mea cu lapte și îmi îndrept atenția spre o pisică gri și pufoasă, ce stă cuminte la picioarele mele. Această cafenea este una specială pentru oamenii ce iubesc pisicile, iar noi venim aici ori de câte ori vrem să ne relaxăm. Și evident, este unul din locurile noastre preferate. Cine nu se relaxează când aude torsul pisicilor și câte un mieunat inofensiv din când în când?

"Aww psspsps, du-te puțin în brațe la mătușa Everlee" zice Blake și ia pisica în brațe, așezând-o pe coapsele mele.

"Mătușa Everlee zici, unchiule Blake?" întreb eu și mă pufnește râsul.

"Am putea fi mai mult decât unchi si mătușă, foreverlee" zice el făcându-mi cu ochiul.

"Închide ochii și visează în continuare Evans. Văd că nu te-ai trezit încă" i-o tai eu amuzată și mângâi blând ghemul de blană ce face biscuiței.

"Pisicile astea pot fi mai gălăgioase de atât?" întreabă vizibil iritată Ivy.

"Torsul e terapeutic, draga mea prietenă" o iau eu peste picior, știind că atunci când învață o deranjează până și faptul că respiri lângă ea.

"Să fie și vital, că tot mă deranjează" spune ea bosumflată, ducând paharul de ceai la gură.

"Am venit aici special să te deranjăm pe tine, Moore" spune Blake ironic. "Mai relaxează-te și tu și joacă-te cu una dintre pisicile astea" adaugă el făcând tot felul de mutre drăguțe unei pisici.

Ascultând schimbul de replici dintre cei doi, îl observ pe Xander Hart, colegul de cameră și prietenul lui Blake, cum intră în cafenea și se oprește în dreptul mesei noastre, urmând să se trântească zgomotos pe scaunul din stânga mea, după ce își comandă și el o cafea.

" 'Neața" zice el căscând.

Căscatul ăsta chiar ar înghiți tot localul dacă ar putea.

"Sper că nu vă deranjează că l-am chemat. Oricum eram doar noi doi, Everlee. Și șoarecele de bibliotecă." adaugă el și își da ochii peste cap când primește o privire ucigătoare din partea lui Ivy.

Ma întorc insesizabil spre stânga și mă uit pe furiș la Xander ce stă cu ochii în telefon. Trebuie să recunosc, băiatul arată chiar bine cu parul lui blond și ochii verzi pătrunzători, având o înălțime la fel de mare ca ego-ul lui.

"Bună și ție, Everlee. Să știi că te cam holbezi. Nu că m-ar deranja sau ceva, evident." îmi spune Xander rânjind.

Mda, tipic.

"Nu te flata prea tare, Hart. Doar nu te-am mai văzut de ceva vreme" ridic din umeri.

"Si îți era dor de mine, nu-i așa?" spune blondul și se întoarce cu totul spre mine, așezându-și brațul pe spătarul scaunului meu.

"Așa cum îmi e dor să mă trezesc dimineața." spun eu și aud chicoteli din partea prietenilor mei.

"Știu că sunt acolo undeva în suflețelul tău, Maxwell" contraatacă el și îmi face cu ochiul, primind de la mine o încruntătură de toată frumusețea.

"Chiar Xander, pe unde ai mai umblat măi zăpăcitule?" întreabă Blake amuzat.

"Pe unde s-a putut" răspunde nonșalant și îmi face cu ochiul.

"Tot din floare în floare, zic bine?" îl acuz eu și iau o gură din cafeaua mea care deja începe să se răcească.

"Cam geloasă azi, scumpo" ridică el curios dintr-o sprânceană.

Sunt sigură că o să o ținem așa toată dimineața.

...

După câteva ore de curs absolut obositoare, eu și cei doi minunați ai mei am ieșit în curtea facultății să ne relaxăm puțin creierele deja arse. Blake stă pe iarbă, sprijinit de trunchiul unui copac bătrân, iar eu stau cu capul în poala lui, bucurându-mă de atingerile calde și jucăușe ale soarelui.

Pentru prima dată pe ziua de astăzi, Ivy nu citește. Dar în schimb stă cu capul pe picioarele mele și se bucură de atmosfera plăcută ce ne înconjoară.

"Mi-aș putea petrece toată viața în felul ăsta" se aude vocea liniștitoare a lui Blake, iar eu și prietena mea aprobăm fără să stăm pe gânduri.

Într-adevăr, ce să vrei mai mult decât pace, prieteni buni și iubire?

Nimic.

Așa ziceam și eu.

O pereche de pantofi cu toc se aud din ce în ce mai aproape și fiindcă niciunul din noi nu s-a obosit să își deschidă ochii, cineva care își drege glasul ne atrage atenția.

"Bună, sunt April Young, dar probabil știați asta deja" spune ea ușor mândră. "Sunt majoreta șefă și am venit să vă spun, fetelor" uitându-se cu subînțeles la Blake "că echipa majoretelor se mărește și suntem în căutare de candidate. Dacă doriți să vă alăturați, deși mă cam îndoiesc de asta" privindu-ne pe mine și pe Ivy care stăm în aceeași poziție de 10 minute "aveți timp toată săptămâna să veniți la audiții. Eu voi fi în juriu și nu vreau să vă sperii, dar sunt greu de impresionat" adaugă roșcata.

"Mmm, okay April. O să ne mai gândim la asta" spun eu cu o tentativă de zâmbet pe față, iar Ivy aprobă.

Nu putem spune că nu am fi interesate pentru că nouă mereu ne-a plăcut să dansăm, dar să fim înconjurate de mulți oameni, mai ales de fotbaliști, nu e un lucru care să ne placă neapărat.

"Nici nu știu de ce m-am mai obosit să vă întreb, e clar că voi nu-"

"Venim vineri după cursuri." i-o tai eu mârâind nervoasă, făcându-i pe prietenii mei să se uite oarecum uimiți la mine.

Cred că o să regret asta mai târziu.

"În regulă atunci" spune ea plictisită și ne trece numele pe listă. "Ne vedem vineri" iar sunetul tocurilor ei se aude tot mai departe.

"Everlee, tu chiar ai spus asta?" mă întreabă Ivy curioasă.

"Nu știu, m-am enervat brusc și am scos aia pe gură" spun eu frustrată, mușcându-mi buza inferioară.

"Pentru mine o să fie o plăcere să vă văd în uniformă de majorete" spune Blake mai mult pentru sine.

Să vedem dacă trecem de audiție întâi, Evans.

"Ești supărată că am răspuns fără să discutăm înainte?" întreb eu precaută.

"Nici gând, probabil că dacă nu o spuneai tu, o spuneam eu" răspunde ea amuzată, iar eu răsuflu ușurată.

Pauza tocmai s-a terminat, ceea ce înseamnă că trebuie să ne întoarcem la ore, asta făcându-ne triști pe fiecare dintre noi. Ne ridicăm și pornim împreună spre intrare, nu înainte de a stabili cu Ivy că ne întâlnim undeva după ore să discutăm.

Sunt destul de bună în a lua decizii proaste, dar pe aceasta chiar sper să nu o regret.

***
Mulțumesc pentru că citiți :)