Elliot

Capitolul 31

"Everlee, știu că nu dormi. Nu te mai preface" îi aud vocea profundă și deja mă cuprind zeci de senzații care mai de care mai intense. "Sau ar trebui să găsesc o cale să te trezesc?" întreabă retoric și simt cum se ridică în șezut, dar în același timp îmi pot imagina rânjetul de pe buzele sale atunci când a spus asta, lucru ce mă mă face să mă pierd cu firea și să înghit în sec.

Dar oare cum am ajuns în situația asta?

A fi student la drept nu înseamnă numai a procesa tone de informații și legi, ci și a pune în practică ceea ce înveți pe cât posibil.

Și tocmai de asta ne ocupăm noi zilele acestea.

La insistențele decanului am plecat într-un schimb de experiență în alt oraș și am fost puși față în față cu tot felul de situații la penitenciar. Cel mai ciudat lucru pe ziua de azi, care efectiv mi-a ridicat tot părul pe mine și m-a făcut să simt nesiguranță a fost cazul unui bărbat care și-a ucis soția. Ceea ce a fost bine totuși este faptul că nu am rămas nici măcar două secunde singură cu acel idiot fiindcă Elliot, aici de față, a avut grijă să stea cu ochii pe mine în permanență, lucru ce nu m-a deranjat, ci din potrivă, m-a făcut să mă simt mult mai bine.

"Deci îmi puteți spune vă rog ce v-a determinat să recurgeți la acest gest?" îmi iau inima în dinți și îl întreb pe acel om, făcând referire la modul în care și-a sufocat soția în somn.

Nu îmi face absolut deloc plăcere să discut cu astfel de oameni și să mă prefac interesată de ceea ce au de spus, dar aparent asta se presupune că voi face pentru tot restul vieții mele după ce voi termina facultatea și trebuie să mă obișnuiesc cu acest lucru.

"Și-a meritat-o. I-am spus clar că vreau carne la cină, dar femeia a făcut salată" răspunde iritat ca de fiecare dată, iar eu clipesc des, neștiind cum naiba să reacționez altfel, și îmi întorc privirea spre Elliot ce stă exact lângă mine și pare să nu mă scape nicio secundă din priviri.

Ceva la el e schimbat astăzi și nu mă refer fizic, căci arată la fel de bine ca de obicei, ci la felul său de a fi și de a reacționa în unele situații. Descopăr laturi ale sale pe care nici nu mi le puteam imagina, dar asta nu poate decât să mă bucure și să mă facă să fiu și mai atrasă de el.

Cât despre boul din fața mea, ce mama naibii?

"Dar totuși, asta se putea rezolva pe o cale mai amiabilă. Nu regretați că ați făcut asta?" mă aud spunând și încerc să rămân calmă pe cât posibil, căci dacă era după mine nenorocitul ăsta își înghițea scobitoarea dintre dinți încă din primele minute de când am intrat aici.

"Ești surdă? Ți-am zis că și-a meritat-o, fii și tu mai atentă. Cică studenți la drept sunteți voi" pufnește ironic și continuă să se joace cu acea scobitoare, iar brunetul din stânga mea mai are atât de puțin până să i-o bage pe gât.

"Vă rog să mă respectați, așa cum vă respect și eu. A fost o întrebare firească pentru că nu știu ce om sănătos la cap își sufocă soția în somn pentru că nu i-a făcut carne la cină" răbufnesc într-un final și ridic puțin tonul, gest pe care îl regret la fel de repede cum a venit.

Bărbatul se ridică de pe patul său și încearcă să se apropie de mine, dar Elliot se poziționează în fața mea și îmi cuprinde talia cu un braț în încercarea de a mă proteja de el.

"Ai și câine de pază?" constată batjocoritor și își încrucișează brațele la piept. "Ai grijă cu nebunele ca ea, că dacă nu, tot aici ajungi și tu" comentează în continuare și strânsoarea lui Kane din jurul taliei mele nu slăbește nici măcar o secundă.