Elliot

Capitolul 6

Nu există niciun răsărit de soare atât de frumos încât să mă poată face să mă trezesc. Nu există niciun fel de sentiment care mă poate face să vreau să mă trezesc.

Pentru mine, somnul e terapeutic.

Atunci când dorm, simt în sfârșit că trăiesc viața pe care mi-am dorit-o dintotdeauna. Fără stres, fără sentimente de rahat, fără responsabilități, fără promisiuni deșarte, fără minciuni, fără iluzii.

Nimic nu e stabil în viață, totul e temporar.

Dar dormitul...

Dormitul o să fie întotdeauna aici pentru tine.

Fără îndoială.

O ușă trântită și câteva drumuri du-te, vino prin cameră mă fac să realizez câtă dreptate am avut cu ce am zis mai devreme. Niciodată n-o să am parte de liniștea pe care o vreau atât de mult atunci când sunt treaz.

"Ethan, stai naibii locului sau te zbor pe geam" mârâi dintre perne, cu ochii încă închiși.

"Iar te-ai trezit cu curu-n sus, Elliot? Mereu vorbești despre cât de mult îți place să dormi, dar te trezești așa." zice el sătul până peste cap de atitudinea mea.

"Asta pentru că m-am trezit naibii" oftez zgomotos, urmând să mă ridic în șezut.

"Mai bine n-o făceai" zice el sarcastic, iar eu îi arăt degetul mijlociu, gest ce îl face să se strâmbe.

Norocul lui că îmi e ca un frate, altfel îl zburam în iad de mult.

"Auzi, da' ce e cu tipa aia șatenă cu care vorbeai aseară la petrecere?" întreabă în timp ce își șterge cu un prosop părul ud.

"Care din ele? Nu am vorbit doar cu una" mă încrunt in încercarea de a-mi aduce aminte fragmente din seara precedentă.

"Nu. Doar cu una ai vorbit, cu restul doar tu știi ce ai făcut" se aude din baie vocea lui amuzată.

"Foarte amuzant, Ethan. Da' tu ce-ai mai făcut cu tipa aia blondă pe care mai aveai puțin și o mâncai?" contraatac eu cu sprâncenele ridicate.

"Du-te dracu" zice el enervat, făcându-mă să pufnesc în râs.

"Ea și șatena de care îți ziceam sunt de nedespărțit. Poate asta îți reîmprospătează memoria" spune simplu.

Ah, acea șatenă.

"Nu știu ce vrei să spui, nu o cunosc" îi răspund și gândul îmi zboară la ea.

Inițial nu am vrut să intervin în treaba ei cu boul ăla, pentru simplu fapt că nu mă interesează ce fac alții, dar când am auzit-o scancind de durere nu am putut să mă controlez.

Totul până la chestii de genul.

Părea că se descurcă, dar aparentele pot fi înșelătoare. Mai părea și greu de impresionat, dar asta era destul de adevărat. Privirile mele nu au dat-o deloc pe spate, chestie care mă incită și mă deranjează într-o oarecare măsură.

"Eu plec la cursuri. Vii și tu azi? Măcar azi? Abia te vede lumea la față" zice și se ferește când arunc cu o pernă în el.

"Nu știu, n-am chef" răspund indispus.

"Chiar nu vii să îți vezi noua cucerire, Kane?" ridică sugestiv din sprâncene.

"Ethan, taci dr-"

"Fără cuvinte urâte. M-am cărat, ai grijă." mă întrerupe plictisit și părăsește camera, lăsându-mă cu gândurile mele.

Idiot l-a mai făcut mă-sa, gândesc eu și mă ridic fără niciun chef din pat.