Capitolul 27

3.5K 161 20
                                    



"Vedeți și voi ce văd și eu?" aud vocea derutată a lui Ethan ce are pe față una dintre cele mai confuze, dar totuși amuzante expresii pe care le-am văzut vreodată și își freacă fruntea cu dosul palmei sale.

"Uh-huh" spunem eu și Ivy în același timp, neluându-ne încă privirea de la ceea ce se întâmplă în fața noastră.

Suntem la cafeneaua unde obișnuim să venim ori de câte ori avem puțin timp liber, abia am intrat pe ușă și nici nu ne-am mișcat de lângă ea măcar doi metri, lucru ce îi face pe restul clienților să ne atragă atenția de fiecare dată când trec pe lângă noi.

Pot să jur că am auzit pe cineva mormăind un "scara proștilor" atunci când ne-a ocolit și nu pot decât să îi dau dreptate în momentul de față. Ivy în dreapta cu sprâncenele arcuite, eu în stânga cu o mână în aer căutând mânerul ușii și evident negăsidu-l, iar Ethan între noi două și cu maxilarul său oriunde, dar nu la locul lui obișnuit.

Trei dobitoci.

Dar avem o scuză destul de bună, căci tocmai l-am văzut pe Blake stând la masă cu Kayden și prietenii lui, iar în plus, cu Lilith în poala sa și cu brațele ei in jurul gâtului său.

"M-aș fi așteptat mai degrabă să te văd pe tine împreună cu Elliot, decât pe Lilith cu Evans" îmi șoptește Ethan încă șocat, iar eu și Ivy facem rapid un schimb de priviri atunci când îmi dau seama că băiatul încă nu știe nimic despre ceea ce se întâmplă între mine și prietenul său.

Okay, teoretic nici eu nu știu, dar lăsăm discuția asta pentru altă dată.

"Elliot și Everlee? Crezi că ar putea fi ceva între ei?" își întreabă prietena mea iubitul, total neștiutoare, în timp ce ne îndreptăm în sfârșit spre o masă, iar eu îi fac semne amenințătoare pe la spatele crețului.

"Ce? Ah, nu normal. Nu am spus eu nimic despre asta" răspunde repede ca și cum ar ascunde ceva, iar eu îmi îngustez privirea și mă uit spre el. "Adică nu asta voiam să spun, nu e ca și cum nu ești bună pentru Elliot. Poate ești puțin cam prea bună, adică prea... știi tu" gesticulează el în timp ce spune douăzeci și trei de lucruri deodată, iar eu îmi masez tâmplele în încercarea de a procesa tot ce aud.

"Mhm, deci Everlee e bună. De mine nu îți mai place, Reed?" se bosumflează Ivy, iar eu mă uit confuză la ei și mă așez comod pe unul dintre scaune.

"Ah, nu, nu e bună" încearcă el să se scoată, iar pe mine mai că nu mă pufnește râsul. "Adică ba da, ești bună. Dar nu pentru mine vreau să zic" adaugă repezit încercând să mă împace și îmi aruncă o privire inocentă care mă face să chicotesc.

"Dacă te-ar auzi Elliot sigur ar-" începe Ivy să spună amuzată, iar eu îi fac panicată semn să se oprească din vorbit înainte de a fi prea târziu.

"Kane ar ce?" se încruntă Ethan și ne aruncă câte o privire pe rând, iar eu înghit în sec. "Doar nu sunteți împreună sau ceva, nu?" îmi zice râzând scurt, fiind acompaniat pe urmă de mine și Ivy cu niște râsete cam forțate ce-i drept.

"Cee, nu, doamne. Eu și Elliot?" râd din nou și îmi împreunez palmele, în timp ce prietena mea își șterge niște lacrimi imaginare.

"Îți poți imagina așa ceva?" adaugă ea făcându-mi jocul, iar eu dau din cap amuzată.

Dacă nu ne acoperim noi una pe alta când suntem idioate, atunci cine?

"Ethan, tu ești? Ce faci aici?" aud o voce din spatele meu și aproape că sar de pe scaun fiindcă am fost luată prin surprindere.

Elliot Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum