Capitolul 32

4K 170 10
                                    




Mă trezesc cu o durere îngrozitoare de cap, cu gâtul înțepenit, cu părul răvășit și cu buzele amorțite, dar sufletul îmi e mai fericit ca niciodată și în gândurile mele e prezent doar el.

Atingerea lui, rânjetul, săruturile, ochii, totul.

Un zâmbet mic mi se întipărește pe buze când îmi aduc aminte cum a adormit la scurt timp cu capul pe pieptul meu, respirația sa caldă lovindu-se de pielea mea, picioarele noastre încrucișate, mâinile împreunate și un braț de-al lui în jurul taliei mele. Tot ce mai țin minte e că am adormit privindu-i chipul lipsit de griji, dar am simțit mai târziu în noapte buzele sale presându-se blând de ale mele, asta probabil înainte să părăsească dormitorul.

Nu am mai simțit niciodată o asemena căldură din partea unei persoane și nu, nu vorbesc doar de căldura emanată de trupul său lipit de al meu, ci și de cea a sufletului său. La început totul la el mi se părea atât de rece, atât de distant și de impunător, dar cu cât a trecut timpul am putut să văd încet, încet câte o sclipire în acei ochi negri, soarele în zâmbetul său, am putut să simt blândețea atingerii lui și inima sa bătând în același ritm cu inima mea.

Nu mi-aș fi putut imagina că ar fi posibil să îmi găsesc fericirea într-o privire, dar totuși nu în orice privire, ci numai în a lui.

Când sunt cu Elliot simt în sfârșit că aparțin cuiva, simt că vreau să trăiesc toate senzațiile existente numai cu el, în viața asta și în oricare alta care va urma.

Îmi ciufulesc părul și mă ridic din pat cu o energie de nedescris, deschid ușa balconului pentru a permite aerului proaspăt și răcoros să intre în cameră cât timp voi face un duș rapid. Îmi întind întreg corpul și casc în drumul meu spre baie, ridicând de pe jos pernele aruncate de Elliot și azvârlindu-le din mers înapoi pe pat.

Surâd în sinea mea când ma gândesc la el din nou și îmi dau seama ca mă comport ca o adolescentă îndrăgostită lulea. Zâmbetul îmi piere ușor de pe buze când realizez asta, dar motivul nu este acela că Elliot e cel de care m-am îndrăgostit.

Ceea ce mă întristează de fapt este faptul că sentimentele mele ar putea fi absurde în viziunea lui și nu vor fi putea fi reciproce niciodată. Îmi dau seama că nu am niciun drept să am așteptări din partea sa atât timp cât mi-a spus deja că nu îmi poate promite nimic și eu am fost total de acord cu lucrul acesta, dar simt o durere în piept atunci când mă gândesc la asta.

Îmi scutur capul și încerc să alung orice energie și gând negativ din mintea mea, fiindcă am decis că vreau ca ziua aceasta să fie una dintre cele mai frumoase zile din câte am trăit până acum. Fac un duș călduț și plăcut, îmi pun pe mine o salopetă neagră și o pereche de tocuri cui în picioare de aceeași non-culoare, îmi ondulez puțin părul, îmi dau cu puțin blush pe pomeți și pulverizez niște parfum pe încheieturi și pe gât. Îmi iau geanta de pe pat, jacheta, nelipsiții ochelari de soare într-o zi, evident, însorită și ies pe ușa camerei de hotel.

Sunetul tocurilor mele răsună pe podeaua holului și capăt o expresie facială cât mai neutră atunci când ajung la restaurant, unde trebuia să luăm micul dejun. Zâmbesc câtorva persoane în drumul meu spre masă și îmi salut atât colegii, cât și profesoara ce ne coordonează zilele acestea.

Profesoara cu care, aparent, Elliot și-a tr-

În orice caz.

Îmi așez ochelarii de soare mai bine în păr și nu pot să nu îmi plimb, cât pot de subtil, privirea prin încăpere în căutarea unui păr ciufulit și brunet. O cută fină își face apariția între sprâncenele mele atunci când nu îl văd nicăieri, deși sufletul meu îl simte și îmi spune că trebuie să fie prin preajmă. Tresar atunci când simt un sărut pe creștetul capului și zâmbesc instant în momentul în care mirosul de Versace parcă mă îmbrățișează. Mă întorc în nici două secunde și mă uit la el, ce mă privește cu acei ochi pătrunzători în timp ce arată al naibii de bine.

Elliot Where stories live. Discover now