Elliot

Capitolul 8

"Haide, Everlee, calmează-te te rog, nu e chiar atât de rău" aud vocea rugătoare a lui Blake de sub plapumă.

"Taci, Blake sau te plesnesc de nu te vezi."

"Cred că sunt plesnit destul, știi-"

"Ce mama naibii a fost în capul tău? Ai 5 ani? Te duci la grădiniță să te joci cu tractorașele și după te bați cu copiii pe ele?"

"În primul rând nu era vorba de tractorașe, era vorba de tine" își dă el ochii peste cap. "Și în al doilea rând normal că trebuia să te apăr."

"Să mă aperi, nu să te bați."

"Pai dacă a început să vorbească ca prostu' in târg ce voiai să fac, trebuia să i-o dau în freză" zise el în apărarea lui.

Blake și Kayden s-au luat la pumni prin spatele cantinei, acum câteva zile, iar eu nu am aflat despre lucrul acesta decât azi dimineață când am venit să îl vad. A refuzat total să iasă din cameră în ultimele zile sau să vină la cursuri sub pretextul că nu se simte bine și nici nu mi-a dat voie să mă apropii de căminul băieților. Evident că nu l-am ascultat și am venit într-un final să il văd, iar el a fost mai mult decât extrem de surprins să mă vadă la ușa sa. Iar eu și mai mult decât extrem de surprinsă să îl vad cu buza spartă și cu mâna rănită.
De acum jumătate de oră îi țin predică despre cum nu trebuia să se bată, mai ales cu Kayden, și încerc să îl conving să mă lase să am grijă de rănile lui. Când vine vorba să aibă singur grijă de el, are două mâini stângi.

"Și de la ce mai exact a pornit bătaia voastră?" îl întreb eu masându-mi tâmplele stresată.

"Pai eram la locul de fumat, fiindcă evident fumez, și am dat de boul ala. Eu îmi vedeam pur și simplu de treabă pana când l-am văzut că vine spre mine și a început să mă întrebe unde mi-e gagica, adică tu, și că de când nu ți-am mai tras-o că ești cam arțăgoasă și chestii de genul ăsta.
După care m-am enervat și mi-a alunecat pumnul în gura lui, n-a fost mare chestie." adaugă zâmbind inocent, iar mie îmi vine să mă arunc pe geam.

"Oare de ce cred toți că suntem împreună?" îl întreb și îmi sprijin exasperată capul de perete.

"Poate pentru că ne pupăm și ne îmbrățișăm mereu, oriunde am fi" dă el din umeri.

"Și o facem doar ca prieteni." spun și accentuez acel doar.

"Sunt invidioși pe iubirea noastră" spune el dramatic, iar eu îi arunc o pernă în față.

"Să știi că tot sunt supărată pe tine. Orice ar zice idiotul de West chiar nu contează pentru mine."

"Oh, haide, știi cât de mult țin la tine, era evident ca n-o să stau și doar o să ascult cum te denigrează cretinul ăla."

"Dacă îl vad azi cumva să îmi aduci aminte să îi dau un șut în gură" spun nervoasă, căutând niște dischete pe care le aveam în geantă.

"Nu cred că vrei să te pui cu marele Kayden West, Everlee."

"Nu. El s-a pus cu cine nu trebuie din prima. Nu sunt o fraieră și nici nu îmi este frică de el." mai spun și pun puțină apă oxigenată pe dischetă, tapotându-i cu grijă colțul gurii.

Îi termin de dezinfectat rănile și îi pun un leucoplast pe mâna dreaptă, cu care i-a dat un pumn în gură cuiva.
Din una în alta, mă pufnește râsul când realizez că de fapt stă cuminte pe pat, abia trezit din somn și mă lasă să am grijă de el. Mă simt ca o mamă ce are grijă de copilul ei idiot in momentul ăsta.

"De ce râzi Everlee, nu mai ești supărată?" întreabă el ușor precaut cu o privire inocentă, că mai aveam puțin și mă topeam de dragul lui.

"Ba da, dar trebuie să îmi dai o îmbrățisare ca să îmi treacă. De fapt mai multe." Spun bosumflată și îmi încrucișez mâinile la piept, uitându-mă spre geam.