Elliot

Capitolul 7

În viață există momente în care simți în sfârșit că lucrurile se așează la locul lor și în lumea ta interioară se așterne o liniște neașteptat de plăcută, încât aștepți ca ceva să se întâmple în orice moment și să ruineze totul.

Și chiar asta s-a întâmplat.

După acea petrecere de acum câteva săptămâni, căci de atunci timpul a trecut pe nesimțite, nu s-au petrecut foarte multe lucruri. Am fost mai mereu prin preajma prietenilor mei, am avut un program destul de încărcat la facultate, iar noi, majoretele, am început repetițiile pentru viitorul meci ce se anunță a fi peste aproximativ o lună, înainte de vacanța de iarnă. Contrar așteptărilor, repetițiile sunt extrem de plăcute și îmi dau o stare de bine de fiecare dată, lucru ce mă bucură.

Vocea lui Lilith și valurile învolburate ale apei mă fac să mă trezesc din transa în care eram prinsă împreună cu gândurile mele, iar acum încep să realizez unde suntem. Briza răcoroasă a mării îmi mângâie plăcut fața, obrajii și nasul meu căpătând deja o nuanță roșiatică din pricina frigului de afară.

Echipa de fotbal și echipa majoretelor au organizat împreună un weekend la mare, în plină toamnă aparent, pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a sărbători faptul că ne-am alăturat "familiei".

"Ești bine, Everlee? De ce stai aici singură?" se aude vocea blândă a lui Lilith în timp ce se așează lângă mine pe nisipul fin și rece.

"Sunt bine, doar voiam să mă bucur puțin de liniște și de aer proaspăt" ii spun sincer, arătându-i un zâmbet.

"Dacă era și prietena ta aici cred că te simțeai mai bine, corect?" întreabă ea privindu-mă.

Ivy nu este aici cu noi, a rămas în Stanford și asta fiindcă a răcit destul de serios zilele trecute. Inițial nu am vrut să vin nici eu pentru că nu mă încânta deloc ideea, dar ea și Lilith au avut grijă să nu am vreun motiv pentru care să refuz.

Evident că nu mă pot distra fără ea aici, dar măcar îmi pot face puțină ordine printre gânduri.

"Oarecum. Mă simt ciudat să nu o știu bine și mai ales să fiu departe de ea." ii răspund.

"Ce nu aș da să am o prietenie ca a voastră" spune ea cu un glas melancolic, privind spre marea agitată. "În fine, nu am de gând să te las să stai singură; așa că fie că vrei, fie că nu, mă ai pe cap" zice și mă prinde de braț făcându-mă să chicotesc, urmând să ne întoarcem împreună în casă.

Lilith este o persoană minunată, în ciuda aparențelor, și mă bucur mult că am cunoscut-o.

Până la urmă poate chiar îmi prinde bine puțină companie, nu?

Când intrăm în casă îi vedem pe ceilalți uitându-se la un film în living, iar blonda de lângă mine decide să li se alăture, eu promițând că urmează să procedez la fel după ce fac un duș fierbinte. Aerul de noiembrie m-a înfrigurat destul de tare, deși nu obișnuiesc să fiu o persoană friguroasă.

Urc scările și intru în camera mea și a lui Lilith pentru că suntem colege de cameră, și merg direct în baie unde mă descotorosesc repede de hainele groase ce le aveam pe mine și las apa caldă să îmi dezmierde fiecare centimetru al pielii. Câteva minute bune mai târziu, ies de acolo cu un prosop înfășurat în jurul corpului si cu părul ud, urmând să mă usuc și să mă îmbrac în cameră.

Dar nu mai fac nici măcar un pas atunci când îl văd pe Elliot stând întins pe pat cu mâinile sub cap și cu ochii închiși, parcă meditând la ceva.

"Ce cauți aici, Kane?" îl întreb încercând să par stăpână pe situație.

Dar numai stăpână pe situație nu eram.