Elliot

Capitolul 23

Flashback

Sunetul tocurilor mele ce răsună pe coridoarele aglomerate ale facultății începe să se piardă cu cât înaintez printre zecile de studenți ce fie stau împrăștiați, sprijiniți de pereți, de calorifere și de geamuri sau pur și simplu ce merg în același pas cu mine, căutându-și, mai mult pierduți, sala de curs.

Mai sunt doar trei minute până ca viața mea de studentă să înceapă oficial, dar asta doar dacă îmi voi găsi amfiteatrul la timp și nu voi întârzia ca o amețită din prima zi. Mă rotesc pe călcâie și îmi iau puțin timp să privesc fiecare ușă în parte, iar apoi mai că nu sar în sus de bucurie în momentul în care observ că am găsit în sfârșit ceea ce trebuia. Arunc o ultimă privire la ținuta mea, îmi trec emoționată mâinile prin păr, încercând să îl netezesc puțin, iar apoi trag aer în piept și intru cu dreptul, aruncând o scurtă privire împrejur.

Nimic din ce nu mi-aș fi putut imagina, un simplu amfiteatru, plin ochi de studenți. Din fericire, nimeni nu pare să îmi observe prezența, lucru ce mă ușurează enorm. Mă uit în stânga și în dreapta în încercarea de a găsi un loc liber, dar apoi observ o mână ce flutură prin aer, iar privirea mea se îndreaptă spre acel loc. Un șaten înalt, cu ochi căprui calzi și gropițe jucăușe, îmi făcea semn să mă apropii de locul în care stătea, al șaptelea rând de la fereastră. Când ajung lângă el îi arunc un mic zâmbet și îmi așez lucrurile pe banca din fața mea, iar apoi îmi fac de lucru cu telefonul până când profesorul avea de gând să vină la curs.

Ivy, colega mea de cameră pe care am întâlnit-o acum o săptămână și jumătate, îmi cere să ne întâlnim la cantină după primele cursuri. Facultatea are cantină? Începe să semene cu liceul mai mult decât m-aș fi așteptat, îmi spun în gând și ma încrunt ușor.

"Poate ar trebui să îi răspunzi, pare nerăbdătoare" aud o voce plăcută ce mă trezește din transa in care mă aflam și îmi dau seama imediat că șatenul este cel care a vorbit.

"Nu e frumos să tragi cu ochiul" îi zic cu o sprânceană ridicată, în timp ce mă întorc spre el, iar băiatul își sprijină bărbia în palmă și se uită atent la mine, gest ce mă face să mă fâsticesc în scaun și să îi răspund noii mele prietene ce într-adevăr mă spamează cu emoji-uri.

"Știu un loc mai bun decât cantina. Dacă vrei ți-l pot arăta după cursuri" îmi spune, iar eu mă uit nesigură la el. "Ah, ești timidă, înțeleg. Sunt Blake și vreau să îți arăt un pub mișto de lângă facultate după cursuri" îmi spune zâmbitor, iar apoi ia o gură din paharul său de cafea.

"Oh, bună Blake" zic amuzată, iar el rânjește. "Sunt Everlee" adaug, iar el își întinde mâna spre mine și așteaptă să procedez la fel.

O strâng la rândul meu pe a sa, iar băiatul o analizează pe a mea atât de atent de parcă e prima mâna pe care o vede în viața lui.

"Nu creed, ce mâna micuță. Sigur nu trebuia să fii la liceu?" face el mișto de mine, iar eu îmi smulg mâna din a sa și îmi dau ochii peste cap, gest ce îl face să râdă.

Are un râs frumos. La fel ca vocea sa. Nu știu ce mi se întâmplă, dar știu sigur că prezența lui se simte ca o gură de aer proaspăt.

"Deci cum rămâne cu propunerea mea, hm?" întreabă și se apropie de mine, în timp ce eu mă prefac ocupată.

"Nu știu ce să zic" răspund nehotărâtă, iar el oftează.

"Haidee, promit că am doar intenții bune. Pot să îți arăt și cine nu are intenții bune pe aici de fapt" se roagă el de mine și face semn cu capul în direcția opusă nouă, unde văd un brunet și un șaten cu părul creț.