Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♛ STELLA ♛
Cu privirea în pamânt și mâinile împreunate în față, țin strâns de cartea pe care unchiul mi-o oferise acum trei zile. Dacă aș fi știut că va fi pentru ultima dată, mi-aș fi anulat toate planurile din acea zi, și am fi discutat mai mult decât o făceam de obicei. Acum, până și un gând fulgerător de a termina conversația mai repede și a mă întoarce la treburile mele cotidiene, îmi accentuează vina care mă apasă pe piept.
E liniște la cimitirul Highgate, un loc de veci pentru bogați, cu arhitectură impresionantă plus ceva total deplasat în opinia mea, și anume: casa de sticlă din centrul cimitirului Highate. Înghit în sec și îmi imaginez că sunt înăuntru, la miezul nopții, privind către pietrele funerare din inima cimitirului, cu lampadarele gălbuie pâlâind în adirea vântului și frunzele de toamnă măturând aleile goale și liniștite.
Cine ar fi suficient de nebun să locuiască aici, printre morți?
Vocea calmă a preotului îmi distrage atenția de la gândurile mele care nu încetează să mă distragă de la scena rece care se desfășoară în fața mea.
Tom Bluntime nu este cu adevărat unchiul meu, dar așa îmi place mie să-l consider. Tatăl meu și el erau buni prieteni, și motivul pentru care eu sunt singura din familia mea care se află aici, este pentru că s-au certat cu mult timp în urmă, și din parteneri de afaceri au devenit rivali de moarte, căci la cum îl cunosc pe tatăl meu, va duce osânda cu el în mormânt, și tot nu-l va ierta pe unchiul, nici pe patul de moarte.
Dușmănia este otrava care înveninează trupul și îmbolnăvește mintea.
O am și eu, dar încerc să mă tratez.
De altfel, ai putea ghici ușor că avem sânge de Harlow, pentru că nu ne mai vorbim de ani, și am preferat să mă apropii de rivalul lui, lucrând în compania sa de peste doi ani, mai exact de când îmi terminasem studiile la Universitatea de Mecanică și Inginerie din Londra. Știu, atipic pentru o fată, dar și mai ales incitant, fiind una dintre puținele fete care aleg să urmeze facultatea asta. Pentru a aduce un plus valoare atitudinii mele dificile, am muncit mult să fiu șefă de promoție în ultimul an. Da, am mândria mea, și nu pot să neg că mi-a creat o satisfacție enormă momentul în care numele meu a fost strigat la sfârșit de an și m-am bucurat din plin de momentul de glorie, defilând prin fața colegilor mei care mă divinizau din varii motive, și prin fața unchiului și a tatălui meu, care se postaseră la poli opuși în sala de festivități.
Ținusem spatele drept și fruntea sus când unul dintre inginerii faimoși din Londra îmi înmânase diploma. Ba chiar îmi făcuse cu ochiul, făcând aluzie la ultima linie a speechului său apreciativ: Sper să rămâi la fel de strălucitoare, și psihic, și fizic, și să ne vedem cât mai curând într-un mediu mai degajat unde să stăm de vorbă mai pe larg despre teoria atracției pe care mi-aș dori să ți-o predau mai în amănunt, în privat.
