Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
♚ Stella♚
Cu o privire stăruitoare, ochii mei de culoarea alunii o fixează pe mama cum arde din temelii, căci paloarea pielii începe să-i capete nuanțe rozalii.
— Până aici. Pe asta n-o mai merit!
— Cum îndrăznești?
— Cum îndrăznesc să vin în vizită la mama mea în căutare de alinare? Da! Sunt aici pentru că mi-am dorit să evadez de rahaturile din Londra la care m-ai lăsat, SINGURĂ, EXPUSĂ, VULNERABILĂ! Credeam că găsesc mai multă căldură în sânul părintesc, dar în schimb, tot ce am găsit a fost o femeie plină de orgolii, rece, nemiloasă, capabilă să îmi bage pe gât un blister de anticoncepționale, numai să nu cumva să mânjesc prețioasa reputație a numelui Harlow cu vreun mic Bluntime. Sau faptul că a doua femeie din viața tatălui meu a fost capabilă să-i ofere un moștenitor băiat, iar asta te macină pe interior pentru că există posibilitatea ca un străin să moștenească imperiul Harlow?
— Nu te-am crezut în stare de atâta perversitate, Stella. Mai bine aș muri decât să fiu martoră la o asemenea înjosire.
— Mi-am irosit peste trei sferturi din viață încercând să vă fac pe plac. E chiar atât de greu că îmi doresc să fac ceva și pentru mine?
— Să fii o amărâtă de secretară? Să îi faci cafeaua unui Bluntime, în timp ce imperiul Harlow cade pe mâinile unui bastard?
— Încetează! Copilul ăla n-ar nicio vină. El nu a cerut să fie născut, cum nici eu nu mi-am dorit sângele ăsta. Toată vina o poartă tata. Te-au orbit banii și puterea în asemenea hal, încât ești în stare să îi faci rău gratuit unui copil nevinovat?
— Bastardul acela nu are niciun drept!
— Îți place sau nu, e un Harlow, fie el și nelegitim. Ne curge acelaș sânge în vine.
— Nu. Tu nu ai sânge stricat, dar ai luat-o razna! Tot timpul petrecut printre Bluntime ți-a otrăvit gândurile și te-a întors împotriva propriului neam. Bluntime te-au îndoctrinat, încât nu te mai recunosc. Uneltești împotriva propriei familii, Stella?! tonul ridicat al mamei se sparge și o văd cum se sprijină de birou.
Mă sperie reacția ei.
— Liniștește-te, mamă! mă reped să o sprijin, dar aceasta îmi refuză ajutorul cu un gest plin de răutate.
— Îți dorești să ne bagi în mormânt, Stella? Alături de bunul tău model în viață, blestematul de Tom Bluntime?!
— Nu mai vorbi prostii! mă înmoi, pentru că nu suport să o văd atât de vulnerabilă.
— Atunci nu lăsa imperiul să cadă! Nu îți pierde numele! Nu ne îngropa de vii! Nu mă dezamăgi, Stella!
— Dar tata pare a fi de acord cu testamentul, încerc să-l arunc pe el la rechini, înainte să ajung și eu carne de tun.
