Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♚ Stella♚
Fosta mea guvernantă începe să vorbească, astfel că sunt ruptă din gândurile proprii care mă otrăvesc, mai ceva ca pastilele pe care mama mă silise să le înghit, împreună cu aburii alcoolului ascunși în paharul de cristal cu care tata probabil savurează vreun soi rar din culturi viticole vechi și absurd de scump în fiecare dimineață a zilelor lui petrecute în cartierul rezidențial parisian. Îmi strâng brațele pe lângă corp și mă îmbrățișez singură, oftând cu gândul la el.
Încep să-mi doresc să nu fi auzit acele vorbe usturătoare...
Blestemat să fii Maximilian Bluntime, pentru tot ce mi-ai făcut!
— Sunt sigură că mulți ar fi surprinși să afle, dar eu cu mama ta am fost prietene la cataramă din totdeauna.
— Nu, nu mă surprinde deloc, o privesc probabil cu aceiași ochi cu care l-aș privi pe Maximilian în secunda asta, pentru că femeia își pierde cuvintele pentru un moment și o urmăresc, de data asta cu o privire mai blândă și încurajatoare, cum soarbe din ceașca pe care o preparase pentru mine, dar de care ea are mai multă nevoie acum.
— După cum spuneam... s-a nimerit să locuim aproape, am fost vecine în primă instanță, apoi am mers la aceeași școală împreună, liceu și când a fost vorba să trecem la nivelul următor, pentru că amândouă provenim dintr-o familie cu posibilități financiare medii ca și nivel social, mama ta a renunțat la ideea de a finaliza facultatea de arte, la care visam amândouă și a ales să se căsătorească cu tatăl tău. Eram în primul an când mama ta a decis să dea cu piciorul la tot și să se căsătorească.
— Mă îndoiesc că tatăl meu a fost atât de cuceritor în anii lui de glorie, încât să o îmblânzească pe mama.
— Niciunul nu era așa. Nu eram, guvernanta mea privește cu nostalgie înspre oraș, iar eu pot să-i văd regretul din ochi, aroma amintirilor distante și gustul metalic al visurilor neîmplinite, acum ajunse simple regrete tardive.
— Cum erau ei? încerc să vizualizez o realitate care îmi e străină, pentru că atunci când am început să am idee despre lume, relația lor se răcise de mult.
— Domnul Harlow era un băiat fâșneț, efervescent, cu un râs contagios și foarte inteligent, în timp ce mama ta era genul acela de fată responsabilă, studioasă și abițioasă. Amândouă eram moartea pasiunii când mergeam la petrecerile din liceu și mai târziu facultate. Ea se integra ușor, în timp ce la mine era mai dificil, de aceea am preferat mereu să rămân în umbra ei. Ea era paravanul meu de încredere, pe oriunde mergeam.
Realizez că Adrielle folosește exprimarea cordială pentru tatăl meu, cu toate că au un trecut împreună. Asta mă face să îmi dau seama că s-a creat o prăpastie fără sfârșit între ei, iar cu trecerea timpului a devenit incontestabilă discrepanța dintre păturile sociale. Tatăl meu, dintr-un simplu băiat pasionat de ceasornicărie, plin de viață și sufletul petrecerii, devenit un despot înghețat undeva în timp.
