Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♛ STELLA ♛
Cu ochii roșii și umflați, mă privesc în oglindă încercând să îmi șterg orice lacrimă de pe față, dar este prea vizibil că am plâns de mi-am dat și sufletul din mine, oricât de mult aș încerca să ascund acest fapt.
Mă spal pe față, și îmi șterg ochii insistent de rimelul waterproof care se întinsese ușor pe pleoapa inferioară. Asta îmi irită ochii și mai tare, dar îmi vâr mâna în buzunarul sacoului și scot rujur roșu, pe care îl folosesc să egalizez contrastul dintre ochi și buze, pentru a nu ieși în evidență fața mea plânsă.
Când mă privesc în oglindă, un sentiment de consternare mă curpinde. Simt că e prea îndrăzneț din partea mea să port ruj roșu la birou. Nu e de parcă nu am mai purtat, dar de data asta îmi doresc să rămân ștearsă, să mă pierd în mulțime, nu să ies în evidență și mai tare în fața lui Maximilian Bluntime care are o antipatie față de mine încă din prima clipă în care am dat ochii cu el în capelă.
Când buzele mele îi murmură numele, ochii mă ustură și mai tare și simt că îmi vine să plâng din nou cu gândul la privirea aceea rece și chinuitoare.
— Stella, ești înăuntru? vocea Christinei se aude din spatele bucății din lemn.
— Da, deschid ușa și ies din baie. S-a terminat ședința?
— Nu, dar am cerut voie la baie, prietena mea mă privește îngrijorată. Oh, nu. Te-ai dat cu ruj roșu.
— Și ce-i cu asta, încerc să-mi ascund fața după câteva șuvițe de păr.
— Pe buzele roșii ale unei femei stă iadul pentru un bărbat. Ai de gând să te răzbuni pe șeful nostru sadic pentru retrogradarea de mai devreme?
— Probabil că da, mă răzgândesc cu privire la ruj și cred că e o idee bună să-i arăt că nu mă afectează decizia lui radicală, și că sunt mult mai matură decât par, chiar dacă mai devreme în baie am plâns de mi-am dat sufletul afară pentru că s-a purtat atât de crud cu mine.
— Se zice că numai gura știe cum să certe un bărbat, ca mai târziu tot ea să-l împace, Christine face haz de necaz.
Oftez. Vreau să fiu sinceră măcar cu prietena mea. Nu mă descurc cu tiranul ăsta absolut. Momentan, tot ce pot să fac e să înghit în sec, chiar dacă pe alocuri strâng din dinți de câte ori își deschide gura.
— Nu sunt în stare nici să-l privesc cum se cuvine în ochi, d-apoi să-mi exprim punctul de vedere?
— Te-am avertizat. Ăsta e efectulul Maximilian Bluntime, și nimic nu e în stare să-l miște. Nici măcar moartea tatălui său.
— Asta pentru că e un Diavol cu sânge rece îmbrăcat la costum și cravată, privesc către tiranul din sala de ședințe cum îl ascultă pe Vio cu interes. Totul e atât de derutant. Ai văzut cu ce lejeritate m-a retrogradat? îmi suflu nasul cu putere și mă îndrept către biroul meu care de mâine va deveni fostul meu birou.
