Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♛ STELLA ♛
Sunt logodită de doi ani. Chiar dacă apele au fost aranjate pentru noi, îmi iubesc logodnicul, și avem planuri împreună. În tot acest timp ieșirile cu el au devenit un fel de terapie de care nu știam că am nevoie.
Relația mea cu tatăl meu este la fel de rece. Mama s-a apropiat din nou de el după ce și-a asumat responsabilitatea tratamentului ei, iar acela a fost momentul în care am simțit și singura persoană care e de partea mea, cum mă părăsește. Totul a început să scârțâie după ce s-a mutat la Paris pentru tratamentele necesare. M-am trezit singură, doar eu cu job-ul meu, avându-l pe Robert printre picături, pentru că funcția pe care o are în partidul și compania tatălui său, impune multe călătorii.
Nici pe Robert nu am simțit că îl am cu adevărat, pentru că tatăl meu împreună cu tatăl lui au aranjat prima noastră întâlnire. Killian Harlow a ținut să-mi demonstreze că poate să-mi ia totul, și la fel ca noul meu șef, să-mi spună că nu e cale de mijloc.
Fie sunt cu el, fie sunt împotriva lui.
Cu toate acestea, la Robert țin cu adevărat. Îmi place senzația de confort pe care mi-o oferă. E drăguț cu mine, îmi trimite adesea flori când e în câte-o țară diferită, și chiar dacă îmi aduce cadouri ori de câte ori ne vedem, niciodată nu mi-a adus un ceas, ceea ce știe că apreciez cu adevărat.
Poate are de gând să îmi ofere unul cu adevărat special înainte de nuntă, gândesc și mă uit lung la ceasul de la Unchiul, pe care nu pot să nu-l asemuiesc cu pulsul noului meu șef, Maximilian Blutime.
Îmi apropii încheietura de ureche și închid ochii. Aud ticăitul ceasului și fără să-mi dau seama, deja îmi țineam respirația, auzindu-mi propriul puls urmat de acesta.
Dacă așa sună inima lui Maximilian Blutime, a mea o urmează.
Îmi mușc buza de jos și continui să le ascult. Îmi frământ încheietura în jurul căreia se strânseseră degetele lui mari și puternice. Simt un miros abia sesizabil impregnat în carnea mea, și imediat îmi dau seama ce este.
Mâinile lui Maximilian Bluntime miros a tutun și a cerneală.
Pulsul meu accelerează, când mintea mea resimte presiunea dulce a mâinii lui înconjurându-mi încheietura, și preț de o clipă mă las purtată de gânduri, și să mă gândesc cum ar fi ca mâinile lui mari și venoase cu miros de tutun și cerneală să urce către brațe, apoi să poposească pe gâtul meu și...
Înainte ca visele mele lucide să o ia razna, fluxul gândurilor mi-e întrerupt de o conștientizare brutală care că lasă fără aer. Inima mea bate atât de repede că ajunge din urmă ticăitul ceasului setat să bată după inima șefului meu.
Deschid ochii și îmi proptesc ambele mâini de biroul din fața mea. Îmi privesc chipul îmbujorat din reflexia monitorului care intrase în standby, și mă cutremur.
