Stella Harlow are viața perfectă. Este unul dintre cei mai apreciați ceasornicari proiectanți din biroul ei, are un logodnic perfect, cu o relație la fel de perfectă, și urmează să se căsătorească într-o lună. Până aici, tabloul vieții sale este de...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
♛ MAXIMILIAN ♛
│││
Respir greu.
Capul mă doare îngrozitor și casa asta cu stafii plină de sticlă se învârte împreună cu mine și reflexiile bărbatului care știu că sunt și care nu știu ce sunt.
Că tot veni vorba de incertitudini, nu știu de ce, dar în dimineața asta simt nevoia să o evit pe femeia cu care împart casa. Nu mă simt în stare să dau ochii cu ea, de parcă i-am greșit cu ceva.
Sunt conștient că i-am greșit cu multe și trebuie să mă revanșez într-un fel sau altul.
Ar trebui să-i ofer o mărire de salariu?
Nu.
Banii nu au fost ceva care să o bucure pe Stella Harlow vreodată. Sunt sigur că s-ar simți ofensată și ar crede că vreau să o cumpăr.
Dar avansarea?
Acesta cred că ar fi singurul lucru care ar binedispune-o. S-ar bucura să revină pe fostul ei post, dar asta ar însemna să o pierd din vedere și să nu mai am atât de mult control asupra ei.
Control? cuvântul mi se repetă în minte pe vocea a doua cu nuanțe ironice și nu-mi pot sugruma rânjetul.
Am doar iluzia că o pot controla pe Stella Harlow.
Nu.
Femeia asta este incontrolabilă, imprevizibilă și mult prea inteligentă să se lase controlată de cineva.
Stella Harlow e de rasă superioară în timp ce eu sunt tabula rasa.
Dacă am avut impresia vreodată că am ținut-o din scurt, asta a fost probabil la propriu o simplă impresie, sau pentru că ea a fost amabilă și m-a lăsat.
Îmi frec fața încă buimac și îmi acopăr rânjetul plin de satisfacție, mixat cu un gram de intrigare și cu câteva grame de alcool care încă îmi dă dureri de cap și de stomac.
Mă izbesc de reflexia mea din fereastra principală a livingului și realizez în ce fel arăt și probabil în ce fel m-a văzut Stella, asta dacă a venit acasă noaptea trecută și nu a rămas cu împăunatul de Dawn.
Părul răvășit, cămașa trasă prin cur și deschis la pantaloni, cu o senzație ciudată între picioare și... umedă.
Mă trag de marginea elastică a boxerilor și mă strâmb.
Drăcie!
Am avut poluție noctură, ca un nenorocit de adolescent.
Sper că nu m-a văzut așa, gândesc și privesc în jur, acoperindu-mi gura, rămas nemișcat și stupefiat.
Urc în baia dormitorului principal și îmi arunc hainele transpirate și mototolite pe jos, apoi mă blochez când văd „X" mare de pe pieptul meu, desenat cu... – îmi trec cu indexul peste linia frumos mirositoare și studiez fardul cremos. Îmaginea cu Stella tapotând drăcia asta cremoasă pe sub ochi de acum câteva zile îmi sclipește în minte.
