Greu de cucerit

🖇️Capitolul 3🖇️

Cathaleya

Dimineața vine mai repede decât aș fi sperat. Este abia marți, iar eu sunt deja epuizată.

Săptămâna viitoare, luni mai exact, va avea loc procesul, ceea ce mă face să mă folosesc de toate resurse de energie pe care le am pentru a reuși să duc și acest caz la bun sfârșit.

Mi-am făcut rapid rutina de dimineața, fiind acum în fața șifonierului meu, încercând să îmi aleg o ținută. Am ales o pereche de pantaloni din piele, crem, o helancă neagră și un palton de aceeași culoare ca pantalonii, în picioare mi-am luat nelipsitele tocuri, iar ca o completare, geanta abandonată aseară pe canapea.

Ajunsă la birou, eram așteptată de un morman de hârtii la care se adaugă și multe ore cu înregistrările de pe camerele de supraveghere atât din zonă cât si cele din magazin, pregătite de asistenta mea.

-O să fie o zi lunga, spun cu jumătate de gură apucându-mă de treabă.

Zarva care se aude pe hol mă face să-mi ridic ochii din laptop confuză, realizând că au trecut mai bine de 4 ore de când nu m-am mișcat de la birou. Vocea secretarei mele se aude din ce în ce mai aproape de ușă putând să disting într-un final ceea ce spunea.

-Îmi pare rău, dar nu puteți intra acolo! Domnișoara a cerut să nu fie deranjată de nimeni!

-Nu mă interesează pe mine ce a cerut domnișoara!

Vocea lui... Era nervos, îți puteai da seama cu ușurintă de asta.
Se pare că domnul Christopher nu a mai avut răbdare până joi dimineața, când aveam întâlnirea programată.

Ușa este izbită de perete, iar eu nu știu dacă să râd sau să mă mențin serioasă la imaginea din fața mea.
Un Thomas roșu de furie, cu hainele șifonate, cu ochii de un albastru închis uitându-se la mine de parcă ar mai avea puțin și m-ar arunca pe geam, apoi asistenta mea, agățată de brațul lui în încercarea de a-l opri.
Săraca gâfâie din cauza efortului depus, cocul său perfect de obicei, acum este răvășit, iar ochelarii îi are puțin strâmbi, ceea ce o face să arate foarte caraghios.

-Îmi pare rău domnișoară Arrons! Am încercat să-l opresc însă nu am avut nicio șansă! se scuză ea panicată încă trăgând de brațul bărbatului în încercarea de a-l face să plece însă acesta nici nu se clintește.

-Este în regula Maia, poate rămâne.

Asistenta mea pleacă, închizând ușa în urma sa, lăsându-mă singură cu Thomas Christopher, bărbatul care mă calcă pe nervi doar simțindu-i prezența in aproprierea mea, fără ca măcar să-mi vorbească .

-Cu ce vă pot ajuta,domnule Christopher? spun fixându-l cu privirea.

-Scutește-mă de formalitățile tale! Luni este procesul iar tu nu faci nimic ca s-o scoți pe Jenna din asta! Pentru ce ești avocată dacă nu ești in stare sa aperi un om nevinovat? Ai primit bani din partea celorlalți pentru a o înfunda ?

Tonul sau nervos îmi transmite fiori pe șira spinării. Nu eram pregătită să mă lovesc de un caracter așa dificil astăzi, iar mintea mea era deja obosita de la toate analizele pe care le-am făcut asupra cazului. Acuzațiile sale la adresa mea sunt grave, însă mă mențin calmă doar din simplu fapt că am respect față de clienții mei, iar dacă aceștia vin la pachet cu frați complicați, încrezuți și superficiali,sunt nevoită să-i tolerez.

-Vă rog să vă calmați! spun ridicând tonul la el ,poate puțin mai mult decât ar fi necesar. Nu vă permit să îmi vorbiți așa!

-Nu trebuie să mi se permită nimic. Vreau sa știu ce noutăți ai și cum ai de gând să rezolvi problema!

Se așează pe scaunul din fața biroului meu, acum fiind față în față cu mine, așteptând să-i dau detaliile cerute.

-Dacă am ceva de vorbit, o să vorbesc cu clienta mea, nu cu dumneavoastră.

-Clienta ta, e sora mea mai mică , așa că ai face bine să-mi spui cum stă treaba până nu îmi ies din fire și fac ceva necugetat.

El tocmai m-a amenințat ? Maimuțoiul ăsta a venit la mine în birou să-mi demonstreze că duce lipsă de creier sau ce naiba?

-Uite care e treaba, Thomas Christopher, spun punând accent pe numele lui , atâta timp cât ești în biroul meu, îmi vorbești cu respect, nu mă interesează cine ești în viața ta de zi cu zi, nu mă interesează comportamentul tău cu femeile în general, nu mă interesează nici măcar subtila ta amenințare, mă interesează ca atunci când dai buzna peste mine în asemenea hal, să ai minimul de respect de a mi te adresa pe un ton calm și să nu faci acuzații nefondate la adresa mea și la munca pe care o depun.

Puteam să observ surprinderea din ochii lui, însă a mascat-o repede reluând atitudinea lui de stană de piatră. Cred că și deșteptăciunea este echivalentă cu a unei stăni de piatră.

-Vrei să pari stăpână pe situație, dar știm amândoi că nu ești, spune apropiindu-se ușor de fața mea , peste birou.

Din instinct m-am tras în spate, însă eram lipită de spătarul scaunul meu din piele.
Apropierea lui bruscă de mine m-a dezarmat complet, mi-a luat respirația pentru o secundă, însă m-am redresat și m-am ridicat de pe scaun, fiind acum în spatele lui, sprijinindu-mi mâinile pe spătarul care îmi ascundea jumătate din corp.

-Nu trebuie să vă demonstrez nimic, domnule Christopher.

-Îmi place cum mă domnești, Cathaleya Arrons, spune cu un ton jos având un mic zâmbet întipărit pe față.

Sângele mi-a înghețat în vene când acesta a ocolit biroul care ne separa, ajungând la o distanță de câțiva centimetri de mine. A împins scaunul care îmi era ca un sprijin în momentul de față, deoarece statura sa impunătoare m-a intimidat complet, făcându-mi picioarele de gelatină și s-a aplecat atât de aproape de fața mea încât aveam impresia că o să mă sărute, însă își croiește drum spre urechea mea, șoptindu-mi:

- O sa-mi spui tot ceea ce doresc să aflu, domnișoară avocat.

Am uitat să respir când i-am simțit mâna pe fața mea, îndepărtându-mi câteva șuvițe rebele.
O căldură stranie a pus stăpânire pe corpul meu când respirația lui s-a izbit violent de fața mea.

Mi-am ridicat privirea spre chipul lui, era un bărbat frumos, cum am mai spus, ochii lui aveau ceva aparte, parcă erau o ispită ce te invita spre păcat, buzele de un roz pal, nici prea subțiri, nici prea cărnoase, potrivite pentru fizionomia lui, urmate de o mică barbă care îl făcea si mai atrăgător, iar părul negru, răvășit care pica in câteva bucle pe fruntea sa te făcea cu siguranța să îți dorești să îți treci degete prin el. Idiot arogant și al naibii de frumos!

-Dacă ai terminat să te holbezi la mine, zic că putem începe să discutam despre cazul surorii mele.

O,Dumnezeule!
Am stat și m-am holbat ca o adolescenta plină de hormoni la bărbatul ăsta, oferindu-i o satisfacție imensă judecând după micul zâmbet ce-l are în colțul gurii.
Mi-am dres glasul și i-am făcut semn să își reia locul .
M-am așezat și eu putând în sfârșit să respir normal.

Dacă nu mor azi, nu mai mor niciodată!

                           ⭐️