Cathaleya
De când a plecat Thomas de la mine nu am mai făcut nimic. Am stat pe balcon, am fumat la greu și m-am gândit dacă ar fi o idee bună să fug de acasă din moment ce știe unde locuiesc. Poate dacă dispar de tot câteva zile uită de existența mea și mă lasă în pace. O întâlnire de afaceri cu cel mai insuportabil om de pe planetă? Nu prea cred! Nu fac față unei seri în compania lui,o s-o iau razna după primele 10 minute.
Este deja 17, iar într-o oră și jumătate se presupune că ar trebui să fiu gata. Aș putea foarte bine ca atunci când vine după mine să nu-i deschid, să mă prefac că nu sunt acasă, sau să-i scriu un mesaj prin care îi spun că a intervenit ceva la lucru și nu mai pot ajunge, dar stai, eu nu am numărul lui de telefon! Eu și el, parteneri de afaceri? Nu pot lucra cu un om așa arogant, clar nu! O să merg, o să-i ascult propunerea, îl refuz politicos, după plec și nu o să mai am tangențe cu el. Da, așa e cel mai bine! O cină nu o să omoare pe nimeni, nu?
Cu chiu, cu vai, m-am îndreptat spre baie, mi-am făcut un duș rapid, dupa care m-am îmbrăcat într-o rochie roșie, din satin, fără bretele, lungă până în pământ și cu o crăpătură pe picior. Părul l-am ondulat puțin cât să pară mai voluminos, iar machiajul l-am realizat din fond de ten, tuș, rimel și un ruj roșu-aprins ca rochia.
M-am dat cu un parfum găsit la nimereală pe raft, iar când să-mi iau pantofii în picioare, am fost întreruptă de o bătaie în ușă. Am aruncat o privire fugitivă ceasului de pe încheietura mâinii stângi, acesta afișând ora 18:29. Punctual domnul Christopher.
Am deschis ușa după ce mi-am încălțat tocurile și mi-am luat poșeta, nu contează că în acest timp am auzit bătăi în ușă care mai de care mai puternice. Cuiva nu-i place să aștepte...
-Dacă o să mai bați mult în ușa asta o să mi-o scoți din balamale! spun exasperată când deschid ușa și îl surprind pe Thomas cu mâna în aer pregătit să bată în continuare.
-Nu este vina mea că ai decis să te lași așteptată! Puteai să-mi deschizi de când am bătut prima oară, știu sigur că m-ai auzit, de fapt cred că m-a auzit tot blocul.
Nu am fost atentă la ce anume bolborosea el acolo, eram prea absorbită de priveliștea din fața mea, omul ăsta arăta ca desprins de pe coperțile unei reviste. Îmbrăcat într-un costum negru, cu părul dat pe spate, cu un zâmbet de milioane pe chip, și cu un buchet de trandafiri în mână. De ce trebuie să fie atât de frumos? Nu putea să fie și el mai urâțel? Mi-ar fi fost mai ușor să stau în preajma lui.
-Aceștia sunt pentru tine! spune întinzându-mi buchetul de trandafiri albi. Sper să îți placă!
-Sunt foarte frumoși, mulțumesc, dar nu era nevoie să te deranjezi! O să intru să-i pun într-o vază, așteaptă-mă un minut, te rog!
Vază? De unde să am eu vază? Am și uitat când am primit ultima dată flori de la un bărbat!
Am găsit în cele din urmă un pahar suficient de mare încat să intre buchetul, am pus apă și i-am pus pe masa din sufragerie. Sper să-i găsesc la fel cum i-am lăsat, nu prea am încredere în paharul ăla că o să susțină florile, dar altceva mai bun nu am la îndemână.
-Gata! Putem merge acum. spun după ce încui ușa apartamentului și îmi bag cheile în geantă
-Sincer am crezut că o să-mi tragi clapa în seara asta! spune serios când urcăm în lift
CITEȘTI
Greu de cucerit
Romance"Mi-ai arătat cum e să zbori, ca mai apoi să mă lași să cad într-o gaură neagră în care amintirile cu tine mă adâncesc și mai tare!" "Nu ți-am promis niciodată nimic, tu ai perceput totul după bunul tău plac!" Cathaleya Arrons, o avocată de succes...
