Greu de cucerit

🖇️Capitolul 15🖇️

Thomas

Aștept ca respirația să-mi devină regulată, iar când m-am domolit cât de cât mi-am întors privirea spre femeia din stânga mea. Dormea cu buzele ei mari și cărnoase întredeschise, parul ciufulit, câteva șuvițe căzându-i pe fața mică și perfectă. O admir minute în șir ca mai apoi să mă ridic și să mă îmbrac, urmând să părăsesc locuința acestei ispite înainte să o trezesc și să mă înfing în ea animalic din nou și din nou până când n-ar mai putea să stea jos.
Din păcate pentru mine, aceasta experiența face parte din categoria "odată-n viață" și trebuie să mă resemnez. Sunt conștient că este o femeie greu de cucerit, iar eu n-am timp de pierdut după fusta ei cu flori, cadouri, întâlniri , declarații de dragoste și așa mai departe. Sunt conștient și de faptul că a fost pur și simplu un futai bun, nimic mai mult, iar asta am simțit și din partea ei. Ne-am consumat plăcerile carnale, deoarece tensiunea sexuală dintre noi devenea de nesuportat.

Aveam ceva important de discutat, ceva ce n-am mai apucat să-i spun, dar nu regret nimic. O să revin mâine dimineață la ea și o voi face să mă asculte și să-mi accepte propunerea cu orice mijloc necesar. Nu o pot lăsa să-mi scape printre degete!

Firma mea se află într-un stadiu critic, sunt toate șansele ca aceasta să fie închisă, iar singura mea speranță este Cathaleya Arrons. Dacă o conving să se ocupe de asta, sa fiu a naibii dacă nu scap bazma curată cu tot! O s-o fac să accepte propunerea asta și de-ar fi ultimul lucru pe care îl fac în viața asta idioată!

M-am suit în mașină, pregătindu-mă să mă îndrept spre casă, dar sunt intrerupt de sunetul telefonului meu care mă anunță că am un apel de preluat.
Când văd numele apelantului, un nod mi se pune în gât și parcă tot aerul din mașină devine inexistent. Nu mă așteptăm să fiu căutat atât se curând, termenul expira abia peste două săptămâni, mai am mult timp să-mi duc planul la bun sfârșit.

-Christopher! rostesc tare, dorindu-mi să par cât mai stăpân pe situație

-Ți-ai dus planul la sfârșit, Thomas? vocea de la capătul celălalt al telefonului mă chestionează repede

-Nu, domnule! spun cu jumătate de gură

-Timpul nu stă în loc! Ai face bine să îmi aduci ceea ce-mi doresc, altfel tu și surioara ta veți avea de suferit!

-Am avansat, domnule!

-Nu mă interesează, știi bine ce vreau, adu-mi asta și o să fie totul bine pentru toată lumea.

Și mi-a închis telefonul în nas! Dovadă a lipsei de educație, dacă mă întrebați pe mine.

Sunt băgat într-un mare căcat și sunt băgat bine, atât de bine încât nu vad nicio ieșire rezonabilă din asta. De fapt, singura ieșire rezonabilă este domnișoara avocat Arrons, ea este colacul meu de salvare, ea este răspunsul la toate cerințele mele.

M-am încurcat cu un om influent, și ca să fie uitată  adevărata mea activitate cu service-ul auto pentru totdeauna, trebuie să o fac să accepte să-și asocieze imaginea cu firma mea. Sincer, n-am înțeles prea multe, dar știu clar care îmi este obiectivul. S-o fac să semneze dosarul ăla nenorocit pe care l-am primit de la omul care mi-a promis libertate și sprijin. O să fac tot ce îmi stă în putință să-mi salvez pielea!

Mereu am luptat să mă salvez pe mine, pe mine și pe sora mea, deoarece ne avem doar unul pe altul. Nu suntem orfani, sau suntem? Nici nu știu cum se încadrează asta. Părinții noștri trăiesc, dar pentru noi sunt ca și morți din ziua aceea.