Greu de cucerit

🖇Capitolul 8🖇

Cathaleya

Mâinile lui erau peste tot pe trupul meu, puteam să-i simt dorința devastatoare, dorința de mine, puteam să-i simt respirația pe corpul meu dezgolit aflat la mila lui. În momentul acesta putea să facă ce dorea el cu mine, nu l-aș fi refuzat, nici n-aș fi îndrăznit să scot alte sunete înafară de gemetele de plăcere care îmi părăseau buzele ori de câte ori mușca o porțiune de piele ca mai apoi s-o calmeze cu sărutări umede.
Acesta s-a ridicat de pe mine, lăsându-mă să fiu învăluită de un aer rece, spre deosebire de fierbințeala pe care o emană corpul lui bine lucrat. Mi-am deschis ochii confuză și m-am lovit de acei ochi albaștri-turcoaz care mă privesc cu o foame nestăpânită în care pot observa  un foc arzând în ei , foc care ne mistuie pe amândoi, dorința vinovată de a ne simți unul pe altul cat mai aproape, dorința de a forma un întreg, dorința corpurilor noastre de a se contopi , totul este prezent în privirea lui.
Se năpustește asupra buzelor mele , sărutându-mă posesiv, brutal, dar al naibii de excitant. Gura lui coboară în jos, pe linia pulsului, mușcând și sugând pielea care îi iese în cale, ca mai apoi să coboare ușor spre piept, dar ocolește să-mi atingă sânii , coborând cu săruturile sub ei, gem a frustrare și îmi ridic ușor pieptul dorind să-l fac să înțeleagă ce vreau, dar acesta își continuă drumul spre abdomen, ca mai apoi să coboare direct spre zona mea intimă care îl aștepta mai dornică ca niciodată de atingeri.

Tresar speriată când aud bătăi în ușă. Ce mama mă-sii?

Buimacă deschid ușa, iar persoana din fața mea mă face să împietresc. El? Ce caută el aici? Și mai ales, de unde știe unde stau? Omul ăsta e un spion, sunt sigură, altfel nu îmi explic cum a ajuns aici. Nimeni nu îmi cunoaște adresa, nimeni.

-Bună dimineața, Cathaleya! vocea lui îmi da fiori pe șira spinării.

-Domnule Christopher! Ce surpriză! Ce căutați aici? e clar că zâmbetul de pe fața mea este fals, tonul calm mai fals decât zâmbetul, dar măcar surprinderea este adevărată.

-Voiam să văd dacă te-ai întors de la Redmond și să îți spun că nu ai scăpat de cina aceea. Nu mă poftești înăuntru? Discutăm în ușa? spune cu un zâmbet șarmant pe față, un zâmbet care mă face să mă gândesc la cum l-aș primii în pat, nu în casă.
Clar visul ăla m-a afectat! Am nevoie de un duș rece să-mi potolesc hormonii.

-Ămm... sigur , intrați! spun cu jumătate de gură și mă dau din ușă pentru a putea intra musafirul meu pe care o să-l iau la rost imediat.
Imediat ce o să-mi schimb această ținuta total nepotrivita de purtat în fața unui bărbat, la dracu!

-Revin după ce mă schimb, puteți să luați loc !

-Îmi place ținuta ta, Cataleya...Nu e necesar să o schimbi! tonul lui pervers mă face să mă înroșesc din cap până în picioare, el observă asta, iar zâmbetul amuzat pe care îl afișează mă calcă pe nervi.

Își coboară privirea pentru a analiza din nou "pijamaua" mea formată dintr-un maiou alb, subțire, care îmi lasă abdomenul la vedere și perechea de pantaloni negri, din mătase, care lăsau o priveliște minunata asupra fundului meu. Prost moment să renunț la colanți și tricou, prost moment sa deschid usa fără să-mi iau un halat de baie peste mine, ceva! Vis idiot!

Ochii lui se opresc asupra sânilor mei, de fapt , asupra sfârcurilor mele care au decis să se întărească în momentul nepotrivit, moment total nepotrivit, iar zâmbetul îi piere, ochii lui căpătând o nuanță de albastru închis.