Cathaleya
-În urma probelor prezentate o declar pe domnișoara Anne Christopher nevinovată! Caz închis! vocea judecătorului, un bun prieten de-al meu totodată, mă face să zâmbesc mândră știind că am avut succes încă odată .
-Doamne, Cathaleya , acum avem ce sărbătorii! Te rog nu refuza invitația noastră la cină! M-ai ajutat enorm de mult și ai făcut într-o săptămână ce n-au făcut alții în 2 luni. Te rog nu mă refuza! apare Anne de nicăieri lângă mine , agățându-se de mâna mea , oprindu-mă din a-mi aduna lucrurile .
-Îmi cer scuze, dar n...
-Haide domnișoară Arrons, o cina cu noi! insuportabilul își face și el apariția.
-Mi-aș dori foarte mult să pot veni, dar trebuie să plec de urgență în Redmond, plecarea este programată chiar după terminarea cazului.
Mint cu nerușinare , aveam de gând să-mi iau câteva zile libere după cazul ăsta. Încep să cred că mai mult m-a obosit Thomas Christopher, Diavolul in persoana , decât cazul surorii sale. Un caz banal, am avut si mai grele, dându-le de capăt într-un final.
-Se poate? Amână plecarea pentru câteva ore, nu putem să nu sărbătorim reușita asta. Anne insistă privindu-mă cu o bucurie nemaivăzută în ochi .
-Nu se poate, acum , vă rog frumos să mă scuzați! un zâmbet scurt, un salut din cap, și iată-mă ieșind din sală grăbindu-mă spre mașina mea.
Frumoasa mea prințesă, un Mercedes-Benz S63 AMG, mă așteaptă cuminte în parcare.
Sunt mândră să știu că e luată din banii mei, munciți de mine, strânși cu mânuțele mele , luată direct din reprezentanță. Un model din 2015, dar tot impunător.
Când să mă urc în mașina îmi simt încheietura prinsă într-o strânsoare brutală.
Inculpatul mă întoarce cu fața la el, puteam să citesc ușor ura de pe fața lui Mathias, managerul magazinului.
-Te pot ajuta cu ceva? întreb total relaxată, cu toate că inima mea sare peste niște bătăi în momentul de față.
-Tu? Să mă ajuți? Din cauza ta o sa pierd mulți bani! A trebuit sa îți bagi nasul în treaba mea și să îmi strici tot planul!
-Asta îmi este meseria!
-Meseria ta o să te bage în groapă cât de curând, Cathaleya Arrons !
-Poate te bag eu în groapă înainte să mai rostești un cuvânt! tună acea voce cunoscută din spatele bărbatului care încă mă ținea strâns de mână, locul deja simțindu-se puțin amorțit. Grozav ! O sa am niște vânătăi de toată frumusețea!
Tânărul care mă ținea captivă se întoarce spre sursa zgomotului, un râs ironic părăsindu-i buzele.
-Nu stiai ca relațiile între angajat și angajator sunt interzise sau ai lipsit la această lecție, domnișoară Arros?
-Zic să îți iei mâinile de pe ea acum, altfel o să primești tu o lecție pe care mă îndoiesc că o s-o poți uita vreodată.
Imediat după rostirea acestor cuvinte Mathias este smuls din fața mea, Thomas nedându-i un răgaz să conștientizeze asta, îl lovește puternic de unul dintre pilonii parcării subterane a tribunalului, urmând multe lovituri din partea acestuia. Mathias nu avea nicio șansă în a riposta așa că am acționat din impuls și mi-am pus mâinile în jurul taliei bărbatului care îmi face zile fripte din prima clipă în care l-am cunoscut.
-Thomas, gata,te rog! vocea îmi era slabă, dar el , ca la o comandă, s-a oprit .
-Dispari,altfel continui ce am început! tonul amenințător al bărbatului m-a făcut să mă înfior până și pe mine.
Cu greu, Mathias a dispărut din raza noastră vizuală. Nu era bine deloc ceea ce făcuse, dar Thomas a facut-o de oaie de 10 ori mai tare decât el. Cum să-l snopească în bătaie chiar în parcarea unui tribunal? Nu îi era frică de ceea ce se poate întampla dacă Mathias se decide să-l dea în judecată, mai ales că erau și camere de luat vederi? Omul ăsta e nebun...
- Esti bine? vocea lui m-a trezit la realitate și m-a făcut să realizez că brațele mele erau încă în jurul lui. M-am retras ca arsă și el s-a întors cu fața la mine. Mici picături de transpirație i se prelingeau pe fața lui enervant de frumoasă.
-A fost o prostie ceea ce ai facut...
-Dacă am nevoie de avocat, te sun eu. Acum vreau să vorbesc cu Cathaleya, nu cu domnișoara avocat Arrons. Ești bine? repetă întrebarea mai apăsat.
-Sunt bine, mulțumesc!
-Măcar știu că se poate... spune mai mult pentru el, dar tot l-am auzit
-Se poate ce?
-Să renunți la avocata din tine și să mulțumești cuiva care tocmai a bătut un puști pentru tine, fără să precizezi ce probleme poate avea în urma greșelii făcute.
-Dacă o să depună plâng...
-Te rog să lași asta deoparte, mă descurc, cum am spus, dacă am nevoie de un avocat,te sun. spune zâmbind de parcă nimic nu s-a întamplat.
Omul ăsta are ceva care mă intrigă. Nu-l suport, mă scoate din sărite doar dacă respiră lângă mine, dar totodata mă face să vreau să descopăr mai multe despre el. Poate să fie doar faptul că n-am mai avut un contact sexual de mai bine de un an, iar el este asemenea unui zeu, emanând o sexualitate bărbătească amețitoare? Da, o să las asta în seama acestui aspect pentru că altă explicație plauzibilă nu găsesc.
-Pari pierdută printre gânduri, deja te gândești cum să mă scoți din asta dacă pămpălăul ăla depune plângere?
-Legitimă apărare. El m-a agresat, eram în pericol, tu m-ai protejat. Punem la dosar și întâmplarea cu sora ta, cu toate că a scăpat din asta cam simplu, e clar că a învârtit tăticul lui ceva de a rămas doar să plătească daune morale.
-Nu înecetezi să mă surprinzi, domnișoară Arrons. Și cu privire la daunele morale, am avut grijă ca suma să fie una pe care abia s-o poată citii. Nu e despre bani neapărat, nu avem nevoie de banii lui, dar să fie o învațătură de minte. Dacă se arde unde îl doare, poate altă dată o să gândească de două ori înainte să facă așa ceva.
-Să sperăm că nu o să mai facă așa ceva niciodată. A doua oară nu o să mai scape așa ușor.
-Lăsând asta deoparte, voiam să îți mai mulțumesc încă odată și să-mi cer scuze pentru comportamentul meu. Am fost un bădăran.
- Mister Aroganță are o conștiință... spun pe un ton jos, dar se pare că a auzit, din păcate.
-Mister Aroganță? Asta e ceva nou, spune ușor amuzat de porecla mea.
-E cazul să plec, o zi frumoasă în continuare, domnule Christopher!
-Prefer Mister Aroganță, clar o să înnebunesc dacă îmi mai spune cineva domnule...
Nu am mai răspuns nimic, m-am suit în mașină, plecând imediat de acolo. Aveam nevoie de puțină liniște și unde să o găsesc dacă nu chiar în apartamentul meu. Săptămâna asta aveam de gând să-mi iau liber, însă nu în totalitate, nu puteam să mă detașez complet de la birou. O să lucrez de acasă, câte puțin în fiecare zi.
⭐️
CITEȘTI
Greu de cucerit
Romance"Mi-ai arătat cum e să zbori, ca mai apoi să mă lași să cad într-o gaură neagră în care amintirile cu tine mă adâncesc și mai tare!" "Nu ți-am promis niciodată nimic, tu ai perceput totul după bunul tău plac!" Cathaleya Arrons, o avocată de succes...
