Greu de cucerit

🖇Capitolul 12🖇

Cathaleya

Zilele îmi trec relativ repede, concediul îmi este pe sfârșite și habar n-am dacă să mă bucur sau nu. Pe de-o parte îmi pare bine, deoarece o să-mi treacă timpul mult mai ușor și voi fi mai activă, pe cealaltă parte, Christopher, iar asta explică tot. 

Îmi e teamă de prima mea zi de lucru, chiar dacă nu am mai avut un semn de la el de când mi-a făcut acea vizită surpriză, dar nu m-ar surprinde să-l găsesc dormind în fața ușii biroului meu doar pentru a se asigura că îmi voi începe activitatea cu el. 

Am vaga impresie că o să fie cea mai lungă și mai chinuitoare lună, de fapt, sunt convinsă de asta! Cu un bărbat ca el, lucrurile n-au cum să fie niciodată simple. Parcă a fost făcut special pentru a mă scoate pe mine din sărite, și simt că are o plăcere nebună să mă tortureze lent cu prezența lui, simt că știe faptul că nu îl prea am la inimă, dar se încăpățânează să-mi facă zile fripte cu orice ocazie i se ivește.

Orice aș face, gândul îmi fuge la el, nu cred că există persoană care să-l urască mai mult decât mine! Poate nu mi-a făcut nimic personal, dar nu înghit bărbații aroganți, plini de sine, atotștiutori, care cred că li se cuvine orice și care se cred superiori rasei feminine. El le are pe toate, păcat că în exterior este un bărbat frumos, sufletul și mentalitatea îi pătează aspectul. 

Stau în pat, cu o carte în mână, pregatită să citesc pentru a-mi ocupa mintea cu ceva util și pentru a mă relaxa, în speranța că poate așa mă va lua și somnul, dar soneria telefonului meu îmi întrerupe planul. 

Îl iau de pe noptieră, iar când văd apelantul, mai că rămân fără suflare. Știți vorba aceea cu "Vorbești de lup și lupul la ușă"? Se pare că eu am vorbit de bou și boul mă sună! Teoretic, am gândit. Oare se pune și așa? Oscilez între a răspunde și între a-mi închide telefonul de tot, dat fiind ora pe care mi-o indică ceasul. Ce vrea omul ăsta de la mine la 1 noaptea? 

Mă decid într-un final să răspund, abia la al treilea apel din partea lui, deoarece mi se pare mult prea insistent și a trezit curiozitatea din mine.

-Da? 

-Cathaleya Arrons? o voce de bărbat total necunoscută îmi răsună în timpane

-Eu sunt! Cine este la telefon? răspund serioasă, ridicându-mă în șezut

-Ofițer Jakson! Mi s-a adus la cunoștiință că sunteți avocata lui Thomas Christopher. Este deținut în cadrul departamentului de poliție Bellevue, Washington, a solicitat prezența dumneavoastră aici. 

Am rămas fără cuvinte. Thomas? Thomas Christopher? Cel pe care îl știu eu? Nu îmi vine să cred ce-mi aud urechile. Știam că ceva este înneregulă cu el, știam că ascunde ceva! Altfel, de ce ar mai fi acum reținut? Greu îmi vine să cred că dintr-o greșeală...

-Domnișoară Arrons? Mă auziți? vocea polițistului mă readuce la realitate

-Da, vă aud, o să vin în curând! 

Închid apelul și mă îndrept spre șifonier în căutarea unor haine cât de cât decente pentru o avocată, iar după multe tricouri, pataloni scurți, pijamale cu imprimeu și treninguri, găsesc o salopetă albă, cu mâneci lungi, mulată pe corp, îmi iau niște tocuri în picioare, primele pe care le-am găsit, și un palton pe deasupra, părul l-am pieptănat de câteva ori, l-am prins într-o coadă de cal, mi-am luat telefonul, geanta, cheile de la mașină și sunt gata de plecare.