Greu de cucerit

🖇️Capitolul 5🖇️

Cathaleya

Ziua de luni mi-am început-o fiind trezită de telefonul meu care suna undeva prin casă.
M-am dat jos din pat în căutarea dispozitivului care îmi stricase somnul, găsindu-l în cele din urmă pe măsuța de cafea din sufragerie, îngropat sub un teanc de hârtii.
Nu am ajuns la timp și apelul se terminase,era un număr necunoscut așa că am ales să nu acord o importanță prea mare.
După câteva minute în care am avut timp să merg să-mi pregătesc o cafea, telefonul a sunat, pe ecran apărând din nou "Număr Necunoscut".

-Da! răspund total dezinteresată crezând că e vreun copil matinal cu chef de glume proaste

-Bună dimineața, Cathaleya! Răspunzi cam greu dimineața.

M-am înecat cu gura de cafea pe care o luasem imediat după ce am răspuns când am auzit acel glas dureros de cunoscut.
De unde avea arogantul ăsta numărul meu? Pentru cazuri este folosit un alt număr, nu cel privat.
Și de ca m-ar suna cu număr privat, suntem oameni în toată firea, la naiba! El să aibă numărul meu, dar eu pe al lui nu? Bine, nu că mi-aș dori să am numărul lui de telefon sau ceva, dar așa ar fi fost corect și politicos.

-Bună dimineața, domnule Christopher! Cu ce vă pot ajuta ?

Tonul meu era unul clar deranjat de faptul că m-a trezit la 7 dimineața, răpindu-mi mai bine de o oră  de odihnă.
Procesul era abia la 10:15, de ce m-ar suna cu 3 ore înainte? Omul ăsta este o pacoste! Una frumoasă, dar totuși o pacoste.
Bine că asta e ultima zi dedicată acestui caz, după pot să-mi reiau viața liniștita, fără un misogin prin preajma mea care să-mi comenteze alegerile cu privire la cum să-mi apăr clienții. De parcă el știe cum se fac lucurile în domeniul ăsta mai bine decât mine. De aia am facut atâta școală idiotule, să știu cum să-mi scot clienții din rahaturile în care intră cu sau fără voia lor.

-Mă poți ajuta prin a-mi spune Thomas, m-ai domnit într-o săptămâna mai mult decât angajații mei într-un an,spune amuzat. Și după , prin a lua cina cu mine și cu sora mea în seara asta, pentru a ne sărbători reușita.

- "Domnitul", așa cum îl numiți dumneavoastră, este o formă de respect, așa că voi continua cu el, iar cina în cinstea victoriei ar trebui planificată abia după victorie, niciodată înainte, domnule Christopher.

-Cam țâfnoasă...

-O să discutăm la tribunal cel mai bine. Ne întâlnim la 10:00 pentru a relua totul rapid, nu vrem să avem un moment de neatenție și să se ducă totul de râpă.

Am ignorat complet remarca lui la dispoziția mea din această dimineață, însă clar nu e vina mea că m-am trezit direct cu vocea lui iritant de melodioasă  răsunând în timpanele mele.
Nu am așteptat să mai zică ceva, închizând rapid apelul și îndreptându-mă spre balcon.

Cafeaua însoțită de o țigară, în combinație cu aerul proaspăt și rece al dimineții, cu adierea lină a vântului lovindu-mi blând tot corpul, trecând prin materialul subțire al pijamalelor mele de mătase, alcătuiesc dimineața perfectă pentru mine.

Dacă aș avea mereu timp de momentele acestea, doar eu cu mine, Cath, fără domnișoara avocat Cathaleya Arrons...

Sunt ușor bulversată de acest Thomas, apărut în calea mea de nicăieri, nici măcar să-mi fie client ci pur și simplu fratele unei cliente.
Comportamentul lui este unul ciudat. La început a fost un bădăran, ca mai apoi să sa comporte acceptabil , ajungând aici , la ipostaza în care mă sună să mă invite la cină.
Oare să fie atât de recunoscător că i-am ajutat sora ? Slabe șanse să cred asta...
Ceva mă face să fiu suspicioasă în privința lui și a comportamentului său schimbător, însă nu știu de ce, abia îl cunosc, iar înafară de nume și de faptul că are o soră, acest om îmi este necunoscut,
Instinctul nu mă înșală niciodată și știu  că trebuie să stau departe de acest bărbat, vorba aia: "Mâța blândă zgârie rău.", iar el acum face pe pisoiașul inocent cu mine. La început era de o aroganță care îți dădea impresia că îl va face să explodeze în orice moment, iar acum, după ce și-a văzut sora scoasă din încurcătura în care intrase, parcă se comportă prea frumos. Este clar că are un interes, dar care să fie acel interes? Ce urmărește să obțină de la mine cu acest comportament care parcă este total ieșit din elementul lui. Chiar dacă nu-l cunosc pot să-mi dau seama că amabilitatea asta a lui, încercarea lui de a fi prietenos cu mine, seninătatea cu care mă privește sau glasul mieros cu care vorbește, nu sunt deloc specifice lui, par forțate, iar asta nu îmi părăsește gândurile. Poate să fie totul doar în capul meu sau poate că Thomas Christopher are ceva de ascuns...

Pierdută în gânduri nu observ când timpul zboară pe lângă mine, fiind deja ora 9.
Mi-am făcut un duș, urmând ca mai apoi să-mi fac un machiaj simplu alcătuit din fond de ten, pudra, rimel, tuș și un luciu de buze.
Parul l-am ondulat ușor aplicând puțin fixativ pentru a se menține.
Pentru ținută am ales o rochie neagră până la genunchi cu mâneci lungi, un palton alb, iar ca încălțăminte, o pereche de pantofi cu toc negri.

În scurt timp mă aflam în fața tribunalului, căutându-i cu privirea pe cei doi frați.
I-am zărit după câteva secunde îndreptându-se spre mine, reușind să recapitulăm tot ceea ce era necesar pentru Jenna ca aceasta să știe ce să spună, când să spună.
Totul trebuia să fie perfect, fără loc de discuție! Dacă mă mulțumeam cu puțin, ajungeam să caut avocați, nu să fiu eu căutată de alții.

                          ⭐️