Greu de cucerit

🖇Capitolul 11🖇

Cathaleya

Încerc să-mi deschis ochii, dar eșuez total din cauza luminii care pătrunde în dormitorul meu printre draperiile trase neglijent. Simt că o să-mi plesnească capul de durere! Ce naiba s-a întâmplat aseara? Și mai important, cum dracu am ajuns acasă? Gândul ăsta îmi face pielea de găină și mă ridic din pat ca arsă, privind în toate direcțiile posibile sperând să nu găsesc pe cineva străin. La cât de în ceață îmi sunt momentele de seara trecută, nu m-ar fi surprins să am vreun musafir nepoftit prin patul meu. Răsuflu ușurată când constat că sunt singură, și mă trântesc înapoi în pat dorindu-mi să zac învelită în așternuturile mele moi tot restul vieții mele. Doar eu și cu mine!

De îndată ce mă fac comfortabilă și sunt pregătita de o nouă repriză de somn, soneria ușii mă face să tresar. În ultima perioadă sunt cam mereu deranjată fix de persoanele pe care nu îmi doresc să le văd. Cine să fie oare? Mister Aroganță sau pârlitul pe care voiam să-l iau de soț? 

Mister Aroganță produce un declic în capul meu, iar imagini de aseară îmi invadează creierul. 

La dracu!La dracu! La dracu! Cât de idioată am putut să fiu? Doamne Dumnezeule, nu mai pun gura pe vin câte zile am pe pământul ăsta nenorocit! Cât naiba am băut? 2-3 pahare? S-au simțit ca 2-3 sticle! 

Nu mi se poate întâmpla așa ceva, refuz să cred că sunt atât de ghinionistă! Care erau șansele ca dintre toți purtătorii de testicule, eu să sar, la propriu, pe cel mai înfumurat pe care îl cunosc, care mai nou îmi este și client! Universul își bate joc de mine grav rău de tot! Nu m-am crezut niciodată o persoană norocoasă, deoarece consider că norocul ți-l faci cu mâna ta, dar se pare că și ghinionul ți-l faci tot cu mâna ta, sau cu buzele, sau cu orice altceva, important e că am făcut-o de oaie. Și așa îmi era suficientă tensiunea de până acum, cum voi face față de acum incolo? 

De data asta sunt trezită din visare de niște bubuituri în toată regula care provin din spatele ușii mele. Omul e clar nerăbdător să mă vadă, atât de nerăbdător încât este în stare să demoleze ușa cu tot cu perete! Cu tot cu apartament! Presimt că o să am multe plângeri de la vecini...

-Dacă mai bubui mult în ușa aia o să te dau cu capul de ea! țip cât mă țin plămânii așezată pe marginea patului

Nu am chef de musafiri, nu am chef de oameni, nu am chef de nimic ce este viu. Vreau să dorm și să uit de greșeala idioată pe care am făcut-o aseara! 

Să-mi bag, ce bine sărută omul ăla, felul în care limbile noastre se luptau pentru dominare, mâinile lui adâncite în șoldurile mele, respirația lui mentolată,revigorantă în combinație cu aroma mea de vin... 

E clar, mă internez la ospiciu cât de curând! Bătăile în ușă au încetat din fericire, m-am ridicat cu greu și în drumul meu spre a vedea cine îmi distruge liniștea, am apucat un halat lung, alb, din satin pe care l-am luat imediat peste lenjeria intimă. Nu știu cum m-am dezbrăcat, dar e clar că de îmbrăcat n-am mai apucat.

Deschid ușa fără a mă uita pe vizor și regret instant. Trebuie să încep să folosesc vizorul ăla, nu e pus degeaba în ușa asta idioată!

-Bună dimineața, Cathaleya! Cam agresivă astăzi! vocea lui groasă îmi face pielea să se zbârlească pe mine

Arăta la fel de impecabil ca întotdeauna, cămașă neagră, blugi negri, părul așezat la milimetru, o pereche de ochelari de soare și un zâmbet micuț în colțul buzelor. Thomas Christopher stă mândru în fața ușii mele, cu două cafele în mână, analizându-mă fără rușine. Omul ăsta trebuie să înceteze să mai apară la ușa mea, asta e clar.