Greu de cucerit

🖇Capitolul 23🖇

Cathaleya

Buzele lui le-au atins din nou pe ale mele blând formând un sărut scurt, sec, mai mult un pupic.

Am părăsit acea cameră, care după părerea mea era o debara pentru obiectele necesare curățeniei, și m-am dus spre sala unde avea să se desfășoare procesul. Ultimul legat de acest caz, sper.

După câteva minute și-a făcut și Thomas apariția. Era ciufulit, avea cămașa desfăcută la primii trei nasturi, privirea unui prădător și buzele sale erau accentuate de nuanța mea de ruj. La dracu! M-am crispat dintr-o dată când am văzut dovada sărutului nostru pe buzele lui perfecte. I-am făcut semn subtil spre gura lui, dându-i de înțeles că trebuie să se șteargă, dar acesta m-a privit confuz, ridicând o sprânceană. Am repetat gestul într-o manieră agitată, mult mai agitată decât prima dată și parcă un bolovan mi s-a ridicat de pe inimă când, cu degetul mare, s-a șters nesigur pe buza de jos, menținând contactul vizual cu mine.

Doamne Dumnezeule, bine că stau jos, altfel mai mult ca sigur îmi cedau genunchii. Omul ăsta e dat naibii! Mă excită până și cu un gest atât de neimportant, neprovocator, care nu are o tentă sexuală. 

Două ore mai târziu am putut să respir ușurată, ieșind din tribunal cu un zâmbet de milioane pe față. Am reușit, Cathaleya Arrons a învins din nou! 

Boul de Cedric a primit zece ani cu executare iar fața lui a fost de milioane când s-a văzut în diferite poze și videoclipuri cum consumă și efectele de după, mesajele în care spunea clar că se ocupă cu trafic, poze cu el în posesie de droguri, poze când înmânează drogurile, când își ia banii, absolut tot a fost scos la iveală și mă declar mândră de reușita mea. A meritat tot timpul pe care l-am pierdut cu el, a meritat fiecare nenorocită de secundă în care am zis că o să-mi smulg părul din cap sau că o să renunț la meseria asta și mă voi retrage pe o insulă pustie unde aveam să mă învinuiesc tot restul vieții mele cât am fost de lașă și că l-am lăsat să câștige lupta asta.

Eram pe punctul de a mă urca în mașină și de a merge spre cel mai apropiat supermarket în căutarea unui vin bun pentru a-mi sărbători reușita în apartamentul meu liniștit, când o voce cunoscută mă strigă. Era el, bineînțeles, zâmbitor și mult prea frumos. 

-Cath, așteaptă o secundă! îl aud spunând în timp ce se apropie rapid de mine

-Ce ai pățit iar Ortega? întreb vrând să par total neinteresată de prezența lui, dar golul din stomac mă face conștientă de faptul că doar neinteresată de el nu sunt eu acum

-Lasă-mă să-mi cer scuze într-un mod mai deosebit, rostește păstrându-și zâmbetul ăla pervers în colțul buzelor.

-În ce mod? zic curioasă de ceea ce îi poate coace mintea aia perversă 

-Trebuie doar să accepți, Arrons! își dă ochii peste cap nemulțumit

-Vrei să-ți amintesc unde am ajuns când am acceptat ceva venind din partea ta? zic ironic 

-Am ajuns pe biroul tău, îl aud rostind amuzat și mi se blochează aerul în plămâni simțind cum mă înroșesc până în vârful urechilor

-Ești un porc! exclam nervoasă și rușinată de remarca lui

-Acceptă, avocato! Ocolști subiectul deja și devi mai enervantă decât ești de obicei. 

-Și dacă refuz? spun serioasă privindu-l țintă în ochii ăia de o culoare atât de rară

-Dacă refuzi, o să fie vai și amar de fundul tău ăla apetisant.

Cuvintele lui au ajuns direct în zona mea cea mai sensibilă simțindu-mi corpul vibrând de dorință. Mi-am întredeschis buzele uscate și l-am privit atât de intens încât am putut să observ cum înghite în sec. De ce după tot ce mi-a făcut, eu încă îl doresc atât de mult? De ce ceea ce simt pentru el nu s-a evaporat ci parcă, din contră, s-a amplicifat și mai tare? De ce nu mă pot opri din a te căuta, Thomas Antony Ortega?  De ce inima și corpul meu urlă după tine, după atingerea ta, după tot ce reprezinți tu?