Greu de cucerit

🖇️Capitolul 30🖇️

Thomas

-Căsătorește-te cu mine! cuvintele mi-au părăsit buzele lăsându-mă și pe mine șocat

Îmi privește înmărmurită reflexia din oglindă. Fața ei șocată mă amuză teribil în momentul de față, dar mă îngrijorează în egală măsură.

Nu am plănuit să fac asta în momentul de față, dar pentru o secundă nu mi-am mai controlat corpul, iar cerința asta a ieșit involuntar printre buzele mele.

-Thomas...

Se ridică și se apropie de mine cu pași mici. Îmi simt inima cum o ia la galop, mâinile începând să-mi transpire și un gol dureros în stomac își face apariția. Dacă am dat-o în bară? Dacă am speriat-o? Dacă m-am grăbit? Dacă ea nu simte pentru mine ce simt eu pentru ea? Dacă o să mă părăsească?

Își pune mâinile micuțe pe fața mea, obligându-mă să-mi ridic privirea din pământ și să fac contact vizual cu ea.
Ochii îi sclipesc, două lacrimi curgând lent din ei, aproape insesizabile. Le culeg cu buzele, trăgând-o la pieptul meu.

-Dacă nu vrei, este în regulă! o asigur cu un glas blând

Chiar nu am mințit, este în regulă. Știu că asta a apărut de nicăieri și că noi doi nu am vorbit niciodată despre căsătorie sau despre întemeierea unei familii, dar sufletul a câștigat lupta cu rațiunea. O iubesc și aș face orice este nevoie pentru a o ține lângă mine! Aș putea s-o aștept o eternitate și nu m-aș plictisit dacă aș știi că într-o zi îmi va deveni mireasă, că va purta rochie albă pentru mine!

-Vreau! spune hotărâtă după câteva clipe de liniște, ridicându-și capul de la pieptul meu

Nu cred că am auzit bine.

-Poftim? vorbesc confuz și șocat

-Vreau să fiu soția ta, Thomas! Vreau să mă căsătoresc cu tine!

Zâmbesc ușurat ridicând-o în brațe și învârtind-o de câteva ori, aceasta chicotind ca un copil mic. Corpul mi s-a detensionat, o fericire nemărginită acaparându-mă complet. Femeia asta minunată a acceptat să-mi fie soție, a acceptat să mi se ofere mie în totalitate, a acceptat să ne fim alături la bine și la rău, la sănătate și la boală, a acceptat să își petreacă tot restul vieții lângă mine, a acceptat să devină femeia mea pentru totdeauna, până când moartea ne va despărți!

O sărut cu toată pasiunea, iubirea și dorința pe care o posed. O iubesc mai presus decât propria-mi viață și aș fi capabil să fac absolut orice pentru ea, pentru femeia mea!

-Te iubesc! rostesc printre respirațiile sacadate datorită sărutului.

-Te iubesc! răspunde șoptit și își înfășoară mâinile în jurul taliei mele, dând naștere unei îmbrățișări strânse.

Inima îmi bate cu putere. Am crezut, pentru o nenorocită de secundă, că mă va refuza și că o voi pierde și pe ea. Nu aș fi suportat gândul că m-a părăsit din cauza unor cuvinte rostite atât de spontan. Nu aș fi suportat gândul de a n-o mai avea lângă mine. Sunt dependent de ea!

Cu siguranță mâine dimineață la prima oră trebuie să merg să-i aleg un inel pe măsură. Cum naiba să-i cer să se căsătorească cu mine când eu nu aveam inel, când eram îmbrăcați amândoi doar în halate de baie, în dormitorul ei? Clar nu așa mi-am imaginat momentul ăsta atât de important atât pentru mine, cât și pentru ea, deoarece trebuie să recunoaștem, femeile visează, în general, la cereri în căsătorie prin vacanțe exotice sau prin nu știu ce modalități siropoase. Eu am făcut-o scurt și la obiect, fără să îngenunchez și fără să-i fi cumpărat un inel.