Greu de cucerit

🖇️EPILOG🖇️

După 2 ani

Thomas

-Fiule! vocea bucuroasă a mamei se aude de partea cealaltă a ușii camerei unde mă aflu

-Da, mamă! răspund în timp ce-mi îmbrac sacoul negru

Femeia care mi-a dat viață intră și mă privește cu admirație în ochi. Am iertat-o după moartea așa zisului meu tată. La înmormântarea lui, unde am fost mai mult pentru că m-a obligat Cathaleya, am vorbit cu ea și mi-am făcut curaj oferindu-i o a doua șansă. 

-Arăți minunat! spune în timp ce își șterge o lacrimă, având grijă să nu își strice machiajul. Am venit să te anunț că totul este pregătit, este timpul să cobori. 

Am aprobat din cap și am urmat-o afară din cameră, coborând jos, în sala hotelului unde avea să se desfășoare cea mai frumoasă zi din viața mea. Astăzi este ziua nunții mele și a Cathaleyei. 

Pășesc cu încredere pe covorul roșu până ajung la micuța arcadă formată din flori artificiale, așteptându-mi aleasa inimii să-și facă apariția.

În scurt timp, sala este umplută de muzica specifică care anunță venirea miresei, toți cei prezenți ridicându-se în picioare. Nu era un număr impresionant de persoane, am invitat doar câțiva prieteni apropiați nouă, mama, sora mea cu iubitul ei și încă câteva prietene, colegi de muncă de-ai lui Cath și cam aceștia suntem. 

Soția mea își face apariția, iar stomacul meu se strânge de emoție. Rochia albă, strânsă în talie și voluminoasă în jos, cu mânecile din plasă acoperite de pietre strălucitoare, o fac să arate ca pogorâtă din ceruri. Ea este îngerul meu! 

În brațe îl are pe băiețelul nostru, Akim, în vârstă de un an și trei luni. Ochii lui albaștrii, exact ca ai mei, analizează curios tot ceea ce se află în jurul său. Este îmbrăcat într-un costum identic cu al meu, având în mânuțele lui mici cutia din catifea albă unde se află verighetele noastre.

Mama vine în întâmpinarea ei, luându-și drăgăstos nepotul în brațe, lăsând-o pe Cathaleya să înainteze până când aceasta ajunge în fața mea.

-Ești minunată iubito! Arăți superb, ca în fiecare zi de altfel, dar azi ești peste limita frumosului.

Zâmbește, etalându-și dantura perfectă, și își întinde mâinile spre mine, apucându-le strâns pe ale mele. 

Preotul invitat să oficializeze taina căsătoriei începe să vorbească, eu acordând atenție doar făpturii din fața mea.

-Thomas Antony Ortega, o iei în căsătorie pe Cathaleya Elisa Arrons, să-i fi alături la bine și la rău, la sănătate, dar și la boală, până când moartea vă va despărți?

-Da!

-Cathaleya Elisa Arrons, îl iei în căsătorie pe Thomas Antony Ortega, să-i fi alături la bine și la rău, la sănătate, dar și la boală, până când moartea vă va despărți?

-Da!

-Vă declar soț și soție! Îți poți săruta mireasa, tinere!

Buzele mele le frământă ușor pe ale sale. Micuțul Akim vine spre noi, ținut de mână de bunica lui, întinzând cutia cu verighetele spre mine.

Mă aplec și îl iau în brațe, deschid cutia, punându-i soției mele verigheta pe degetul inelar, ea repetându-mi gestul, și o mai sărut odată. 

Mă declar cel mai fericit bărbat existent în lumea asta!