🖇️Capitolul 14🖇️

1.1K 64 124
                                    

Cathaleya

Drumul spre apartamentul meu parcă nu a fost niciodată atât de scurt, nici măcar nu am realizat când am ajuns în parcarea predestinată locatarilor.
Nici Dumnezeu nu ține cu mine, parcă vrea să mă reîntâlnesc cu el cât mai repede posibil și a scurtat drumul spre casa mea , sau pur și simplu am condus mult mai rapid decât o fac în mod obișnuit, cine știe.

Imediat lângă mașina mea, a parcat Jeep-ul Avenger al lui Thomas. O mașină pe mărimea ego-ului său, dacă-mi permiteți. Nu spun că a mea ar fi mai modestă, dar măcar a fost luată cu bani munciți de mine, bani câștigați prin muncă cinstită, nu prin mânării care mai de care mai ilegale așa cum a făcut idiotul care stă acum în fața mea de parcă ar fi baba la spovedanie.

-Hai să intrăm, nu te mai uita ca boul la poarta nouă! Mișcă-te odată!

Acesta nu a comentat nimic, spre mirarea mea, și m-a urmat ca un cățeluș până la intrarea în lift. Odată ce s-au închis ușile, un gol al dracului de dureros și-a făcut apatiția în stomacul meu.

Toți nervii pe care îi aveam cu câteva secunde în urmă, s-au risipit de parcă nu i-aș fi avut niciodată. Am devenit brusc conștientă de faptul că mă aflu în acest spațiu micuț, doar eu cu bărbatul ăsta insuportabil de sexy, care reușește de fiecare dată să mă facă să-mi ies din minți, să-mi pierd controlul, îmi încețoșează mintea, mă face să devin irațională, să devin o versiune a mea pe care n-am mai înâlnit-o încă din vremea facultății, poate chiar a liceului, când făceam totul după bunul plac, fără să mă gândesc la consecințe.

Brațul său era lipit de al meu, acesta pare să nu fie conștient că suntem atât de aproape unul de celălalt, are postura corpului dreaptă, rigidă, cu privirea fixată pe un punct imaginar din fața lui.

L-am cercetat cu coada ochiului de sus în jos de câteva ori, profitând de neatenția lui și putând să-l observ mai bine. Acesta nici măcar nu clipește, ce naiba?Ochii lui albaștri nu exprimă nimic, fața îi este perfectă, fără nici măcar vreo urmă de cută care să denote că s-ar gândi la ceva, iar buzele îi sunt așezate într-o linie dreaptă, fermă, și par uscate, parcă cer să fie sărutate! S-a oprit timpul în loc? Oare Dumnezeu mi-a ascultat rugăciunile și l-a înghețat definitiv pe fraier? Doamne, fă cumva să fie a doua variantă!

L-am împuns ușor cu degetul, dar acesta nu a schițat nici cel mai mic gest, nici măcar nu s-a mișcat vreun milimetru. A doua oară, l-am ciupit ușor de braț, în ideea că voi scoate fie și o respirație mai puternică de la el, dar nimic, nici nu a clipit! A treia oară e cu noroc, îmi fac loc printre sacoșele de la picioarele noastre și mă poziționez în spatele lui în așa fel încât să-l pot mușca de umăr, dar n-apuc bine să deschid gura că mă întrerupe pe un ton mult prea serios.

-Să nu îndrăznești, Cathaleya!

-Să nu îndrăznesc ce? spun nevinovată

-Să nu îndrăznești să mă muști!

Cum naiba știa el ce vreau eu să fac? Nici măcar nu s-a clintit, parcă-i lipit de podeaua aia!

-Nu aveam de gând să fac asta! spun repede, apucând, din nou, toate cumpărăturile, și părăsind liftul luând-o înainte.

-Ia te rog cheile din geantă și deschide ușa! spun când mă trezesc în fața ușii, cu ambele mâini ocupate.

-Unde le ai? mă întreabă venind mai aproape de mine

Ce gentelman, nu s-ar fi oferit să-mi țină el cumpărăturile până deschideam eu!

-Geanta are un singur buzunar Thomas, unde naiba ar putea fi? rostesc dându-mi ochii peste cap

Greu de cuceritحيث تعيش القصص. اكتشف الآن